Romanul lui Andrei Velea, a.normal, explorează tema aparentei normalități nesatisfăcătoare: o relație de cuplu ajunsă în impas, după ani de consum lent al pasiunii.
Divorțul este prezentat încă de la primele paragrafe drept calea amiabilă de despărțire. Perspectiva aleasă în prima dintre cele trei (plus epilog) părți ale volumului este cea a bărbatului, Bogdan, din care aflăm că ambii încearcă să depășească eșecul afișând un fals autocontrol – pe care el îl pierde, la un moment dat, izbucnind în râs în biroul notarului în timpul semnării actelor.
Suntem într-un oraș de pe Dunăre, într-un viitor apropiat. Să spunem, 2030-2035, deși anul nu este explicitat. Principala minune tehnologică a epocii sunt taxiurile autonome, fără șofer. O anumită parte a acestui oraș (poate o proiecție viitoare a Galațiului, oraș natal al autorului) a devenit o Silicon Valley românească, împânzită de firme IT, AI, tech. Se testează prototipuri, prin aer mișună drone.
Tot acest cadru rămâne însă pe fundal, descris din tușe repezi, pentru că Andrei Velea este interesat de psihologia personajelor sale, angajate în monologuri mentale permanente: în a doua parte, de amanta protagonistului din prima parte, Daniela, în a treia, de o cunoștință, un afacerist cu care are un dialog despre libertate. În epilog, ne însoțește iar vocea lui Bogdan.
Dacă îţi place site-ul citestema.ro:
Reușita și motorul dinamic al volumului sunt reprezentate de schimbarea de perspectivă, așadar de alternarea vocilor, deși în puține momente acestea sunt într-adevăr diferențiate. Puternic reprezentată și dimensiunea parodiei, în special în a treia parte, alcătuită dintr-un dialog ce sună deseori ca o reprezentație teatrală: „Permite-mi [scumpă Daniela], să-ți aprind țigara” (p. 191)!
Fiind interesat de psihologii, Velea insistă pe anumite mantre reprezentative: adevărate perle de înțelepciune și ghiduri spirituale pentru protagoniști. Textual, aceste mantre (ex. „ce iubești, lași liber”) au rolul de a direcționa fluxul conștiințelor de a circumscrie ceea ce altfel s-ar dispersa. Conceptual însă riscă să creeze tangente cu banalul, întregind ideea de parodie: Bogdan și Daniela sunt actori într-o dramă banală cu un fundal original, caracterizați de puternica înclinație de a generaliza subiectivul, de a-și dramatiza condiția.
În același timp, ambii tind unul spre celălalt, momiți de promisiunea unei pasiuni sexuale covârșitoare, și care nu prea lasă loc raționalizării altor tipuri de liant. Cu alte cuvinte, deși ambii simt o pasiune irațională, se încăpățânează să o raționalizeze, pierzând ore întregi în încercarea, nereușită decât parțial, de a abstractiza (fără ca niciunul dintre ei să aibă mari capacități de teoretician), de a etiologiza empiricul cazual.
În schimb, Sebastian, afaceristul care își povestește aventurile ca emigrat în Italia în partea a treia a romanului, într-un dialog cu Daniela care se vrea a fi despre libertate, nu are greutate fundamentală în roman. Daniela nu are nevoie să fie convinsă să divorțeze la rândul ei, deși simte o nevoie viscerală de a asculta discursuri, din nou, subiective și totalizante în același timp, despre liberate. De a visa.
Dacă am dori să trasăm un contur de interpretare, o cheie de înțelegere a romanului, cred că am putea pleca de la o invitație la vals: trăiți, nu gândiți! Sebastian ia viața așa cum vine, este un Zorba al timpurilor noastre. Cine gândește prea mult, pare să ne sugereze textul, termină prin a se acoperi de ridicol.
Andrei Velea, „a.normal”, Editura Litera, anul publicării: 2022, nr. pagini: 224
scrie un comentariu