Un roman uşor de citit, dar care te face să sari de la înălţime în apele adânci ale gândurilor şi aspiraţiilor tale, cam acesta este „În căutarea nefericirii”, volumul cel mai recent al scriitoarei Ioana Drăgan. Cartea aceasta vine de la cineva care a luat premiul pentru debut în proză al USR (Uniunea Scriitorilor din România) tocmai în 1998 şi care a evitat cumva prim-planul în toţi aceşti ani, pentru a reveni recent printr-o antologie de proză scurtă apărută la Editura Litera („Poveşti misterioase cu femei şi alte vietăţi”, 2022) şi cu un volum mai scurtuţ, dar definitoriu pentru stilul său, „Gripa. O poveste de Crăciun” (Tracus Arte, 2021).
Oralitatea şi umorul pe care le detectezi cu uşurinţă în oricare dintre textele Ioanei Drăgan sunt şi aici puncte forte, mai ales că sursa lor este legată de aceeaşi zonă: românul obişnuit, de condiţie medie spre modestă, cel care nu se ajunge cu banii şi pe deaspura mai e şi neîmplinit în dragoste, dar care, deşi are momentele lui de amărăciune, nu încetează să spere şi să caute chiar şi cel mai firav izvor de speranţă.
„În căutarea nefericirii” vine, însă, cu un plus: nu mai regăseşti doar românul „în căutare”, ci şi un exponent al unei societăţi considerate printre cele mai fericite din lume, dacă nu chiar cea mai fericită. Aşadar, românului Gelu, controlor la CFR, i se contrapune finlandezul Onni, lucrător în industria forestieră. Doi bărbaţi cam de aceeaşi vârstă şi aceeaşi situaţie casnică – Gelu în prag de divorţ, Onni, celibatar – cu aceeaşi plăcere pentru băutură şi aceeaşi orientare sexuală (fac precizarea pentru a evita din start pistele false), care se cunosc online şi vorbesc multă vreme pe Skype despre câte în lume şi-n stele, cu finalitatea previzibilă a vizitării reciproce.
Dacă îţi place site-ul citestema.ro:
Aici, povestea nu vine cu mai nimic surprinzător. E mai degrabă o expunere a celor două vieţi, cu multe, foarte multe amuzamente, iar cei doi bărbaţi ajung, prin dialogul lor constant, purtat într-o engleză aşa cum poate fi ea între un controlor de tren şi un muncitor forestier, să-şi întreţină şi amplifice curiozitatea vizavi de ţara celuilalt şi de stilul de viaţă de dincolo. Mai întâi pentru Gelu, apoi pentru Onni, vizita-experiment va însemna un eveniment revelator. Focşăneanul Gelu va uita de mofturile fostei sale soţii în micuţa localitate Oulu, de la 600 de kilometri de Helsinki, după care Onni va fi şocat de cât de fericit poate fi departe de ţara sa fericită.
Surpriza poveştii vine spre final, din modul în care evoluează relaţia celor doi „prieteni” internauţi, şi de unde structura părea previzibilă, finalul salvează intriga. Altfel, miza romanului e să te pună niţel pe gânduri – dacă nu cumva fericirea e fix acolo unde eşti şi că nu prea are rost să o cauţi în altă parte. Oare problema nu e doar la tine şi nu la societatea în care te-ai născut? Pentru că, până la urmă, corupţie e peste tot, agresivitate, la fel, vreme proastă, tot aşa, până şi vodka e aceeaşi, doar că într-un loc mai scumpă…
„La ei, cu toate că Onni i-a mărturisit că el, sincer, e excepția care confirmă regula, oamenii sunt cei mai fericiți de pe planetă când își plătesc taxele la stat și că nimeni nu se revoltă că sunt așa de mari. Onni nu prea e fericit când dă purcoi de bănet, adică el își mai pune probleme față de alții care plătesc taxele fără să se gândească, dar nici nu concepe, nu și-a imaginat că poți fenta statul așa!”
Ce mai e plăcut la cartea asta vine din felul în care e documentată situaţia finlandezului şi contextul în care el trăieşte. Adică, Focşaniul e cum e – dacă locuieşti în România şi ai talent, poţi uşor descrie situaţia lui Gelu. Nu neapărat cu umorul şi naturaleţea Ioanei Drăgan. Însă ce reuşeşte ea aici din felul în care îl conturează pe Onni, mediul lui de la muncă şi întreaga atmosferă din societatea finlandeză, ţine de o pricepere ieşită din comun care merită toată aprecierea. Probabil, ar fi extrem de interesant ca acest roman să fie tradus în finlandeză (suomi) şi să fie citit acolo, pentru a vedea cât de exotic li se pare cotidianul de la Focşani celor obişnuiţi mai degrabă cu rutina şi mentalitatea lui Onni.
În orice caz, „În căutarea nefericirii” este un roman cât se poate de antrenant şi, în felul lui, greu de uitat. Cam trăim zi de zi, fiecare pe unde suntem, dilema lui Gelu şi Onni – în fiecare moment mai greu, întrebarea e prezentă: poate dincolo e mai bine?
„Fericit? Ce-i aia fericire? O definiție frumoasă și cuprinzătoare din dicționar în care nu se recunoaște. Cine dracu’ e fericit pe lumea asta?”
Ioana Drăgan, „În căutarea nefericirii”, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2023, nr. pagini: 310
scrie un comentariu