olografe poezie

Poem olograf de Viorica Răduţă

scris de citestema.ro

Viorica Răduţă a debutat cu poeme în SLAST, 1987, şi editorial cu volumul de versuri „Patimi după mine”, Editura Novelnet, urmat de „lipsă la psalmi”, Altvision, 2000. Alte titluri: „Al 13-lea Iov”, Editura Eminescu (2003), „când amintirile corpuri subtile”, Editura E 9 (2007), „Viaţă de apă de uscat”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă (2008), „cam toţi murim”, Editura Limes (2010), „Mama întreabă dacă stau până seara”, Editura Limes (2013), „Când se duc în uitare”, Editura Pleiade (2015), „Arsura umblă după trup”, Editura Next Page (2018), „O sută şi una de poezii”, Editura Academiei Române, 2019, „Ai moartea pe faţă”, Editura Casa de Pariuri Literare.

A publicat eseuri: „Graalul fără Graal”, 2002, şi „Interpolări şi interpolări” (2007). După prozele experimentale: „Înainte de exod” (1998) şi „Irozi” (2001), apar romanele: „Hidrapulper”, 2007, Ideea Europeană, „În exod”, Cartea Românească, 2008, „Mamamea moarte”, 2008, Casa Cărţii de Ştiinţă. Publică proza „În două lumi” (2013), Cartea Românească, „Vremea Moroiului”, 2015, roman, Cartea Românească, „Oraşul închis”, Editura Polirom, 2017. Romanul a obţinut Premiul Cartea anului 2017 pentru proză, Filiala Proză Bucureşti. În 2021 apare „Un calcan pe Lipscani”, Editura Casa de Pariuri Literare.

buzele au apucat

ața
și au cusut ceva înăuntru
atâta singurătate încât o ținea

de frunze căzute

el răsare deodată din toate părțile
ca să poți vedea cum
scoate pustiul de sete
să facă o cumpănă

numai buzele tale nu
nu le sfârșea
în amiaza lui
în amiaza ta

pe care le pusese în palmă
să bea

apoi schimbă hotarul de stuf
la marginea ei

să aducă văzul aproape

dar văzul nopții nu mai purta
trupul ținut în sine
și gura

să bea plămânii
să spună că nu încă nu trebuie
nici zâmbetul tău
când buzele se desfac
și el bea
din palmă tot bea

îl cunosc după pungile de la ochi ai mai spus
și pungile se fac palmă grea
pe sânii femeii
pe gâtul
din care apucă să bea

și sânii Dumnezeule
și pe ei îi apucă teama
că-i bea

doar frunzele strânse nu știu de ce
viața lui viața ei
tremură vântul
când bea

frunzele frunzele

și el sare din trupul ei
ca să bea

Moartea s-o bea cu femeia lui

asta e

Dacă doreşti să susţii site-ul citestema.ro:

despre autor

citestema.ro

Citeşte-mă! Citeşte, mă!

scrie un comentariu