Cea de-a treia zi a festivalului Poezia e la Bistriţa a continuat cu o întâlnire, în prima parte a zilei, cu scriitorul Florin Lăzărescu, moderată de Nicoleta Munteanu. Spumos, plin de poveşti dintre cele mai diverse, Florin Lăzărescu a menţinut vie atenţia celor prezenţi, în mare parte un public foarte tânăr, alunecând mereu dinspre literatură înspre viaţă. Astfel, pornind de la cel mai recent roman al său, Noaptea plec, noaptea mă-ntorc (Polirom, 2021), care se poate spune că a stat în centrul discuţiei, Florin Lăzărescu a lăsat să se întrevadă cum anumite episoade întâmplate în realitate sunt preluate în cărţile lui, insistând în acelaşi timp pe ideea că, în carte, în romanul citat mai sus, nu este vorba atât de mult despre tatăl lui, cât mai degrabă despre „toţi taţii generaţiei noastre”. Universalizarea constituind până la urmă regula de aur a oricărei proze. „Tot timpul încercăm să ne vindem propriile poveşti”, a spus el la un moment dat, reflectând mai departe asupra acestei relaţii dinamice dintre proză şi realitate, în sensul că poveştile reale nu sunt aproape niciodată transcrise ca atare, ci dezvoltate.
A urmat, în prima parte a după-amiezii, o nouă vizită în atelierul lui Dumitru Gorzo, la Casa cu lei, de data aceasta, o locaţie diferită faţă de prima de la Centrul Cultural, unde a avut loc o dezbatere cu artistul, intitulată Imagine vs Cuvânt, moderată de Lina Ţărmure.
Seara au avut loc, ca de obicei, lecturile, invitaţii serii fiind Alejandra Martinez de Miguel, din Spania, care a citit o poezie foarte puternică, concentrată pe ideea de corp şi sexualitate, Ioan Es Pop şi Marko Pogačar, din Croaţia, proaspăt tradus la Cartea de Editură Max Blecher, de Adrian Oporiu şi Goran Čolakhodžić, cu volumul ucenicul soarelui (de altfel, Marko mai are încă un volum tradus în română, ţinutul negru, în 2015, la editura Tracus Arte, de aceiaşi Adrian Oporiu şi Goran Čolakhodžić). Seara am încheiat-o eu însămi, cu o lectură din 40. să înceapă jocurile (Fractalia, 2018) şi un poem mai nou. Din păcate, poemele Alejandrei Martinez de Miguel nu se regăsesc în antologia festivalului, pentru că aş fi vrut să reproduc şi un poem semnat de ea, Ioas Es Pop este cât se poate de cunoscut publicului românesc, aşa că voi cita un singur poem de Marko Pogačar:
Ce a spus bricheta
„Eu, ucenicul soarelui, am coborât din inima sălbatică
şi am păşit purtată de idealuri revoluţionare
înarmată cu un gând clar şi cu limba otrăvită
în grădiniţa unui cartier muncitoresc liniştit.
începuseră orele de educaţie religioasă.
înşiraţi în faţa tablei şcolare, de la mic la mare, drepţi
precum o echipă cerească în timp ce răsuna imnul divin,
copiii îşi spărgeau dinţii în lozinci.
Eu, ucenicul soarelui, adeptul lui Durruti, ştiam
o biserică în flăcări e singura biserică care luminează.
În mine a încolţit ceva moştenit de la maestrul meu,
acea hotărâre cu care se abandonează muncii,
şi am rezolvat să le topesc plombele.
Eu, ucenicul soarelui, m-am ridicat pe o oliţă răsturnată
şi până noaptea târziu, luminând tot mai tare, am strigat
ridicaţi-vă, voi cei dispreţuiţi la locul de joacă, ridicaţi-vă
voi cei umiliţi în groapa cu nisip.”
(din Antologia Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică poezia e la bistriţa (ediţia a XV-a, 13-16 iulie 2023, traducere din croată de Andrea Jurjević)
Lecturile de poezie au fost precedate de un recital muzical asigurat de Sorin Petrescu (la pian) şi Dorin Cuibariu (la fluier şi clarinet). Momentul lor a fost unul muzical şi umoristic în acelaşi timp, cei doi alegând să interpreteze şi câteva dintre cele 21 de piese umoristice pentru pian intitulate, sub o umbrelă comună, sporturi, distracţii, ale compozitorului şi pianistului francez Erik Satie.
Ziua a fost încheiată cu o poetry party, în curtea interioară a Centrului Cultural, asigurată de Ştefan Baghiu, în calitate de DJ, Cătălina Stanislav şi Alex Văsieş, care au alternat la microfon, citind din poemele lor.
Din păcate, nu am reuşit să particip la ultimul eveniment al celei de-a XV-a ediţii a festivalului Poezia e la Bistriţa, şi anume la recitalul muzical marca Florin Dumitrescu & Mihai Iordache – ZEUŢII, dar sper să-i prind cu altă ocazie.
La final, pentru că am ratat să o fac în prima parte, aşa cum mi-am dorit, reproduc un poem de Manuel Vilas, care se regăseşte şi în volumul acestuia proaspăt tradus la editura Charmides, 2023, traducerea aparţinându-i lui Marin Mălaicu Hondari:
Istoria Spaniei
„Sărac a fost tata,
foarte sărac,
şi tatăl tatălui meu,
şi sărac sunt şi eu.
Niciodată n-am ştiut ce înseamnă să ai
nici de ce eram săraci
dacă alţii nu erau.
N-am avut nimic,
absolut nimic
niciunul dintre noi trei.
Ne-am petrecut viaţa
văzând cum alţii se îmbogăţeau.
Să nu ai nimic îţi otrăveşte viaţa, aici,
în Spania, în veci nu mai scapi de duhoarea de sărac
şi îţi transformă sărăcia
în vinovăţie, o artă morală.
Săraci şi vinovaţi,
tatăl tatălui meu,
tatăl meu
şi eu.”
(din Antologia Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică poezia e la bistriţa (ediţia a XV-a, 13-16 iulie 2023, traducere din spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari)
Festivalul internaţional de poezie şi muzică Poezia e la Bistriţa, ediţia a XV-a, 13-16 iulie 2023) a fost organizat de Primăria Bistriţa, Centrul Cultural Muncipal George Coşbuc, Societatea de Concerte Bistriţa. Directorul festivalului: Gavril Ţărmure. Responsabili de proiect: Alina Pop, Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari.
scrie un comentariu