“Porci s-a armat în timpul sejurului meu într-o firmă de proiectare. Acolo am dat de niște șefi fără scrupule (nimic nou) și de Doamna X. Doamna X era de o răutate arhetipală, în stare pură, deși își încheia fiecare frază cu Doamne ajută!, ținea post, împărțea prin firmă calendare bisericești, asculta radio Trinitas la căști și se ruga în surdină înainte și după masa de prânz. Mai întâlnisem această specie de buni creștini care câștigă campionate mondiale de făcut cruci în timp ce esența lor este una profund contradictorie moralei creștine însă Doamna X – prin accesele ei de furie necontrolată, răutățile gratuite (de-a dreptul monstruoase!), urletele animalice, crizele de nervi duse la paroxism, interminabilele certuri cu colegii și colaboratorii – a spart toate topurile și mi-a servit pe tavă ideea unei distopii etno în care România devine un stat religios, cu o conducere ultra-naționalistă și cu o populație spălată pe creier de un nou cult religios în numele căruia se comit cele mai atroce crime. Pe lângă mingea ridicată la fileu de Doamna X, conducerea firmei (din care mi-am dat rapid demisia) mi-a livrat o vorbă de duh pe care am preluat-o ca atare în roman – acolo unde devine crezul societății: “Fără stres, nu-i progres!”. Așadar, vorbim despre o satiră ce încearcă să critice, printre altele, atât proasta gestionare a sentimentului religios, a închiderii ultra-naționaliste, cât și capitalismul practicat fără scrupule, menit să epuizeze resursele umane. Toate aceste motive le-am cusut pe pânza iei românești (un alt simbol tradițional care, abuzat prin steroidizare, poate deveni cămașă de forță). E un microroman rapid, intens, pe care l-am dat gata într-o etapă de scris convulsiv. Am lăsat înfloriturile stilistice deoparte (cel puțin în prima parte a romanului) și am optat pentru o descriere filmică, de scenariu, simplă, cu propoziții scurte care să schițeze rapid cadrul și să intre în rezonanță cu modul fast forward de desfășurare al acțiunii și de caricaturizare a personajelor grotești. Am presărat ici, colo referințe și omagii la scriitori și regizori care-mi plac. Mi-ar fi plăcut să-l fac roman grafic însă nu mai am șforță în creion și nici apăsare în hașură. Am scris un roman scurt, filmic, despre care îmi place să cred că e în ton cu timpurile astea în care am început să îi vedem.” – Tudor Ganea

 

Cartea este disponibilă pe libris.ro, elefant.ro, carturesti.ro, libhumanitas.ro şi pe site-ul editurii.

 

Tudor Ganea (n. 1983, Bucureşti) este arhitect. A debutat în 2016 cu romanul Cazemata (Polirom), pentru care a primit premiul „Tînărul prozator al anului 2016”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, premiul pentru debut al revistei Observator cultural, premiul „Nepotu’ lui Thoreau” (debut) şi a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor (debut). Este prezent în antologia European First Novel Festival (Budapesta, 2017). În 2017 i-a apărut cel de-al doilea roman, Miere, tot la Editura Polirom, distins cu premiul „Tînărul prozator al anului 2017”. Fragmente din romanele sale au fost traduse în limbile maghiară, turcă, italiană, franceză, spaniolă şi engleză. (sursa bio: www.polirom.ro)