cronici poezie

Printre cioburi de bine și rău – despre „Recviem pentru țara pierdută” de Nichita Danilov

scris de Magda Lungu

Deși este și prozator, pe inconfundabilul Nichita Danilov-poetul îl așez mult înaintea autorului „Ambasadorului invizibil”. Poezia lui, umană de la zâmbet până la lacrimă, luptă pentru un Dumnezeu încălțat cu adidașii rupți ai generației în blugi. „Cu ochii ațintiți la cer, ne rugam în fața steagurilor/ mereu coborîte în bernă/ la morții noștri rătăciți în cer/ să coboare din nou pe pămînt,/ sfințind țărîna pe care le-o așterneam la picioare.”

Pășind printre cioburi de bine și rău, realitate și mit, speranțe și frustrări, poetul culege doar acele gânduri, lumini și umbre, care amestecate devin poem. „dresam porumbeii călători să facă drumul/ acolo și îndărăt; le legam sub aripi cenușa/ străbunilor adunată în urne ce fumegau încă,/ le legam de gheare bucăți de prapuri și cruci/ și le trimiteam ca pe niște soli,/ ca pe niște arhangheli luminoși/ în țara străină și apoi îi chemam înapoi.”

Bântuit de o realitate în care este ținut captiv, fără nici cea mai mică șansă de evadare, poetul, decepționat, compune un „recviem”. E o zbatere în poezia lui Nichita Danilov, o agonie, un fel de renunțare reconfortantă pentru mintea care caută justificări și pretexte, programată azi pentru un mâine pe care inima îl va amâna la nesfârșit. „Strînge-mă la pieptul tău/ strînge-mă în palmele tale,/ culege-mă ca pe o literă din praf/ amestecată cu alte litere/ aruncă-mă-n lumină,/ și lasă-mă să-mi găsesc,/ orbecăind prin beznă,/ singur, drumul înapoi.”

Poate că nu întâmplător, într-o „țară a somnului/ unde, în vase de bronz și amfore de lut ars,/ stau umbrele sufletelor noastre în adormire” s-au născut poeți ca Nichita Danilov, tizul marelui Nichita Stănescu pe care-l recita în semn de înaltă cinstire. Aparținând unei generații de-a pururi tinere, poeți ca el, jumătate cer, jumătate pământ, au pus deoparte niște trăiri și le-au lăsat moștenire celor ce vor veni. „Recviem…” este ca o biserică albă cu o singură turlă-n mijloc căreia cineva i-a furat clopotul.

Nichita Danilov, „Recviem pentru țara pierdută”, Editura Cartea Românească, anul publicării: 2016, nr. pagini: 80.

Cartea este disponibilă pe libris.ro.

despre autor

Magda Lungu

…umblu haihui prin viață: locurile le admir, în suflete de oameni intru doar atunci când sunt invitată, în cărți mă regăsesc, iar când scriu mă simt acasă. Sunt mamă (permanent), inginer (cu normă întreagă), fotograf și poet (când insistă prietenii), reporter (doar în weekend și-n zilele în care pică sărbătorile legale) și critic literar pentru că e mult mai simplu să scrii despre alții decât despre tine. Am călătorit mult, am vorbit și mai mult și-am scris cam jumătate din tot ce-am vorbit. Sunt moldoveancă autentică, iute și cu accent. Prefer oamenii interesanți și cu defecte în locul celor cu calități plictisitoare și nu mă cert online cu cei care tastează mai repede ca mine. Mi-ar plăcea să transform lumea în cuvinte pentru că toţi trăim în aceeaşi lume, dar fiecare dintre noi o înţelege în felul lui.

scrie un comentariu