cronici recomandări

Privind în ochi stiharul-războinic – despre „Dante: Enigma” de Matteo Strukul

scris de Stela Călin

Mărturisesc că, dincolo de imaginea tipică a poetului – romantic incurabil, melancolic, abstras lumii reale – perspectiva unui Dante „uman” – tânăr, zbuciumat, măcinat de îndoială și, mai ales, mânuitor de armă – nu mi s-a revelat niciodată, dacă termenul „revelație” poate fi acceptat în context. Este meritul lui Matteo Strukul, scriitorul și jurnalistul italian (trăitor în mai multe spații geografice și culturale, împărțindu-și existența între Padova – locul nașterii sale, Berlin și Transilvania) de a ne fi mijlocit accesul la o altă (posibilă) față a iconicului Dante Alighieri.

În ciuda vocației sale plurivalente (personalitate artistică multifațetată – romancier, eseist, scenarist, autor de benzi desenate, de biografii muzicale, traducător, jurnalist etc.), se pare că marea sa slăbiciune o reprezintă ficțiunea istorică, căreia i-a și dedicat Festivalul Chronicae (primul festival italian consacrat exclusiv romanului istoric).

Pe lângă figura lui Dante, omagiată în romanul „Dante: Enigma”, Strukul s-a mai aplecat și asupra altor două personalități, nu mai puțin carismatice și controversate: Casanova („Giacomo Casanova. Sonata inimilor frânte) și Michelangelo („Michelangelo ereticul), cărțile sale devenind imediat bestselleruri.

Dar ce anume face ca ficțiunea lui Strukul să suscite interesul și să captiveze atenția în asemenea măsură? Un posibil răspuns ar fi, după cum spune chiar autorul, perspectiva inedită, figura unui Dante tânăr, explorarea laturii sale aventuroase și, mai ales, umane, conjugate cu faptul istoric al vremurilor în care acesta a trăit și care a cuprins bătălia de la Campaldino. Aceasta a reprezentat evenimentul central al unui Ev Mediu florentin, marcat de luptele dintre guelfi și ghibelini, înscrise sub semnul cruzimii, al atrocității fără seamăn.

Iubirea fără speranță pentru Beatrice, împreună cu bătălia de la Campaldino – fapt de seamă al vieții lui Dante, prin postura inedită pe care i-a oferit-o (feditor în prima linie), au constituit germenii care au rodit, bogat, în versurile „Divinei Comedii. Nemuritorul poem al lui Alighieri a fost creuzetul în care s-au sublimat atât apocalipticele viziuni ale încleștărilor umane fără seamăn din timpul bătăliilor, cât și dragostea neîmplinită pentru femeia-înger, ideal și obiect al unei dorințe interzise.

Poate cel mai înduioșător este faptul că, dincolo de măreția incontestabilă a unui poet devenit nemuritor, Strukul a avut îndrăzneala să privească în ochi omul Dante Alighieri, stiharul-războinic, cu ezitările, slăbiciunile și pasiunile lui, dar și bărbatul cu toată gama de trăiri ale soțului neîmplinit, luptătorului temător și prietenului devotat. Poate nu întâmplător, spada făurită pentru el de către Giotto, artistul ce a schimbat paradigmele picturii, similar felului în care Dante a schimbat paradigmele poeziei, este cea care îl însoțește pe acesta în bătălie („O spadă e profund legată de cel care o folosește. Din chiar momentul în care e făcută. De aceea trebuie să fie forjată cu străduință și dragoste.), într-o încleștare al cărei sens mai profund este cel al confruntării onoarei și curajului cu lașitatea și tirania.

În ficțiunea lui Strukul – densă, alertă, vibrantă – detaliul istoric (aș aminti prețioasele referințele la facțiunile florentine, la luptele aretino-pisane, la modul de funcționare a unei armate etc.) se întâlnește în mod fericit cu cel mitologic (legenda oțelului, credințele medievalilor privind spiritul bătăliei), ambele contopindu-se deplin cu ficțiunea (ni se mijlocește accesul la ceea ce ar putea părea, verosimil, cotidianul în vremurile lui Dante).

Romanul lui Strukul e multiplu ofertant: ne servește o felie de Ev Mediu sângeros, un Dante atipic, demitizat (epileptic), aventuros, o poveste de iubire dulce-amară și, peste toate, scene apocaliptice (reale) de luptă reverberând imagini poetice fără seamăn în ceea ce avea să devină cel mai mare poem al tuturor timpurilor.

Matteo Strukul, „Dante: Enigma”, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2022, traducere: Gabriela Lungu, nr. pagini: 304

Puteţi cumpăra cartea de la:


Fotografie reprezentativă: Jack Hunter / Unsplash

despre autor

Stela Călin

Citesc de când mă ştiu, cu aceeaşi plăcere cu care ascult muzică, văd filme, privesc fotografii, având senzaţii diferite, dar acelaşi feeling: mă transpun într-o poveste, într-un univers paralel, în care imaginarul nu are limite, posibilul şi imposibilul se împletesc şi, de ce nu, se confundă…

Savurez cu aceeaşi plăcere o ceaşcă de cafea şi o lectură bună, recunoscătoare că există cărţi, că s-au inventat semnele acestea, numite litere, pe care oamenii talentaţi le folosesc pentru a scrie poveşti…

Îmi place, în egală măsură, să citesc, dar şi să discut cu alţii, pasionaţi ca şi mine de lectură, despre impresiile şi sentimentele stârnite de o carte. Iar dacă numărul celor cu care pot să discut despre cărţile citite este mai mare ca simplul meu cerc de prieteni, cu atât mai bine… Bun venit în lumea mea, prieteni!

scrie un comentariu