Editura Trei; anul publicării: 2018; nr. pagini: 373
Editura Trei; anul publicării: 2018; nr. pagini: 373

Mi-e frică de când mă ştiu, spune unul dintre personajele mele, Ema din cartea Măştile fricii, iar lucrul ăsta este valabil şi în cazul meu. În orice perioadă a vieţii m-am aflat, în fiecare zi mi-a fost frică de ceva: că nu sunt suficient de bună, că nu ştiu să fac anumite lucruri, mi-a fost mereu frică să nu greşesc (la serviciu sau faţă de oamenii la care ţin), să nu dezamăgesc, să nu se întâmple ceva ireparabil. De puţine ori mi-a fost frică pentru lucruri concrete, controlabile, am fost mai degrabă guvernată de o frică atotcuprinzătoare. Când m-am apucat de scris, nu am avut nicio aşteptare, ci doar o mare dorinţă de a scrie. N-a apucat aşadar să-mi fie frică (doar de un eventual eșec), pentru că nu am văzut niciodată dincolo de dorinţa însăşi. Însă odată ce s-a întâmplat acest lucru, au început şi temerile. Am devenit conştientă că scriu cărți citite și judecate de oameni și am încercat să nu mă las copleşită de gândul că aş putea dezamăgi sau că nu voi reuşi să transmit ceea ce îmi doresc.

Şi totuşi, niciodată nu sunt mai curajoasă ca atunci când scriu. Am învăţat între timp că a arăta că-ţi e frică e un act de curaj. A-ţi arăta vulnerabilitatea e tot curaj. După cum şi expunerea totală în faţa cititorilor e curaj, în felul ei. Aşadar, scrisul a făcut din mine ceea ce nu am fost niciodată: o persoană curajoasă. Scrisul este tot ceea ce am eu mai intim şi mai adevărat. E tot ce pot eu oferi lumii. Iar pentru Purgatoriul îngerilor am avut nevoie de tot curajul din lume. Am trăit doi ani în mijlocul unei lumi din care nu-mi doream decât să ies, conștientă, însă, că n-o pot face decât după ce voi spune ce-am văzut acolo. Pe măsură ce aflam mai multe despre soarta copiilor dispăruți devenea pentru mine un fel de misiune, de datorie de a le spune povestea. Și cu cât descopeream mai multe, cu atât îmi era imposibil să renunț. Am stat de vorbă cu polițiști care s-au ocupat de astfel de cazuri, am răscolit internetul, am intrat pe forumuri, pe site-uri specializate și m-am încărcat cu toate acele povești până am simțit că le pot înțelege. M-am pus în pielea mamelor, a familiilor care-au trecut printr-o astfel de pierderi și am încercat să le redau durerea. Am imaginat dialoguri între ele și Dumnezeu și am trecut de la nevoia de a găsi în credință un sprijin, la aceea de a învinovăți Divinitatea. Am scris și am rescris până am simțit că vocile copiilor sunt credibile și am încercat să pun speranță acolo unde Răul părea să nu dea nicio șansă inocenței. Mi-am dorit să scriu o carte în multiple nuanțe de gri, unde Răul și Binele să se întrepătrundă și să treacă deseori dintr-o parte în cealaltă. Cineva mi-a spus că Purgatoriul îngerilor i-a lăsat impresia unui tablou unde fiecare trăire are o culoare și că niciuna dintre ele nu era una pură, ci mai degrabă un amestec. Ce-a ieșit sper să fie o radiografie nu numai a lumii copiilor dispăruți, ci și a lumii în care trăim, iar Purgatoriul să fie doar un loc de trecere. Răul îmbracă uneori cele mai bizare forme și-ntotdeauna există ceva și mai rău decât ceea ce ne putem imagina. Coborârea spre Infern poate fi oprită doar de Bunătate și grijă pentru celălalt. Căci nu Răul în esența lui ne va ucide, ci indiferența și nepăsarea o vor face. Citind cartea, unii oameni mi-au spus că au devenit mult mai atenți la lumea din jurul lor. Unii s-au oprit pentru prima dată să întrebe oameni ai străzii dacă au nevoie de ajutor, alții le-au cumpărat de mâncare, i-au întrebat cum îi cheamă, iar pentru mine asta înseamnă că această carte și-a atins scopul.

Dintre cărțile scrise de mine până acum, despre Purgatoriul îngerilor îmi este cel mai greu să vorbesc, poate și pentru că nu m-am desprins încă de personajele și lumea de acolo. Poate n-o voi face niciodată sau poate că acesta a fost și rostul scrierii ei; n-am de unde să știu, aștept cuminte. Între timp, orice semn venit de la cititorii ei mă bucură și mă emoționează.” – Camelia Cavadia

 

Cartea este disponibilă pe libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, libhumanitas.ro şi pe site-ul editurii.

 

Născută pe 10 mai 1969, la București. Licențiată în filosofie și jurnalism, autoarea romanelor „Vina” (2015), „Măștile fricii” (2016) și „Purgatoriul îngerilor” (2018), publicate la Editura Trei. Cu o experiență de peste 23 de ani în PR de televiziune. Din 2017 are propria agenție de comunicare, Fabrica de PR.