cronici kooperativa poetică poezie recomandări

Puterea ferigirii – despre „Sentimentul naturii” de Florin Dumitrescu

Elementele precum natura sau ecologia au început să apară în poezia contemporană, și poate unul dintre cele mai frumoase exemple este volumul „Cartea plantelor și animalelor”, al poetei Simona Popescu. Dacă animalele și plantele în general rămân într-o zonă de descriere poetică a unei stări de fapt/de viață, iată că se întâmplă ca unele texte să îndrăznească să trăiască la limita dintre natural și protest.

În „Sentimentul naturii”, proiect al Casei de Editură Max Blecher în colaborare cu H’art Gallery, Florin Dumitrescu pune pe hârtie o lume actuală într-un limbaj pur de secol XX (chiar de început de secol XXI) presărată ecologic cu personaje antice. Pare dură la început folosirea de cuvinte ca buruiană, mormoloci, împletite cu aproape necunoscutele stiren, ecolalii, ambele extreme învelind o poezie de dragoste despre un vis cu „profa de română”.

Volumul cuprinde trei părți cu un singur reper comun: natura. În prima parte (Ecolalii), am remarcat repetiția elementelor naturale din viața tuturor, re și re și reîncărcate în ochii fiecărui om nou, ca un ecou, începând cu un crez al existenței noastre.

„Eu cred că Dumnezeu ne vorbește prin plante”

Apoi elementele specifice jocului copilăriei celor care au petrecut mai mult timp în jurul blocurilor, râurilor sau pârâurilor care trec prin orașe, câmpurilor sau dealurilor, când buruiana, mormolocii, lighioanele și viermii reprezentau primele experiențe de biologie în mediu necontrolat.

Vă plac mormolocii? Eu îi iubesc

mai cu seamă atunci când cresc

și ajung cum ar veni flăcăiandri

de ies la suprafață precum scafandrii

Astfel că această primă parte reprezintă începuturile descoperirii naturii, copilăria.

A doua parte, „Sentimentul naturii”, dă titlul volumului și pare a reprezenta perioada adolescentină a descoperirii naturii, dar a celeilalte naturi, soră cu firea, în care visele se doresc reale. Poetul descoperă o altă parte a profei de română, pe care o dorește și căreia îi prezintă poeziile lui, și ce frumos învârte Dumitrescu vorbele îmbinând lumea cuceririi tinereții și lumea poeziilor puerile ale adolescenței. Capitol format dintr-o singură poezie cu tentă de baladă și totuși poezie clasică și totuși poezie contemporană, poezie-adolescent îmi place să o numesc în care nu știi cum să tratezi curajul, visul, nevoia.

Partea a treia trece la maturitate, poetul se simte neputincios în fața decăderii naturii, iubirii, nevoii și simte necesitatea să-l cheme în ajutor pe Orfeu.

Orfeu e singurul care mai știe

că muzică egal poezie

Conțopiștii încearcă să le despartă

artă cu artă

sertar cu sertar.

Ecologie pură pare această a treia parte a volumului. Orfeu în stiren încearcă să evidențieze plastifierea naturalului, să ne facă să vedem posibilitatea punerii în țiplă inclusiv a personajelor istorice, nu doar a naturii și se încheie cum altfel decât cu „iertare omului”.

Per ansamblu, „Sentimentul naturii” este un volum care se adresează tuturor vârstelor (ce descriere comercială am băgat și eu 🙂 ), celor cărora le place rima, celor cărora le place natura, celor prieteni cu balada, celor care iubesc secolul trecut și chiar și iubitorilor de plastic și celofan. După citire, singurul blestem al cărții ar putea fi închiderea într-o pungă de plastic, ceea ce nu-i doresc.

Ferigit

Sunt ferigit

beat de clorofilă

o fibră vibratilă

mi-a zvîcnit

luxuriantă

prin citozom

nu-s numai om

sunt omul-plantă

Secret spori

discret din pleoape

și-s pe aproape

să emit mâțișori

Vagă în vene

pe undeva

seva se va

topi alene

Strâng planiglobul

în rădăcini

copiii vecini

și le fac scrâncioburi

Un pețiol i-o teamă

care-mi înverzește

și orice nădejde

mi-ntinde un ram (mă)

Și unde se-ncuibă

în mine angoasele

astăzi o pasăre

își face cuib (bă)

Zvâcnește doar un

ciot surd în tâmplă

ce mi se întâmplă

ce-mi pasă de-acum

Florin Dumitrescu, „Sentimentul naturii”, Casa de Editură Max Blecher, anul publicării: 2023, nr. pagini: 84

Cartea poate fi cumpărată de la:

Fotografie reprezentativă: Gigi / Unsplash

despre autor

Constantin Buduleci

Constantin Buduleci (n. 1979, Cisnădie) a debutat în poezie cu volumul „Clinchet”, ed. Etnous, 2013, Brașov și în proză cu romanul „Recuperarea”, ed. Hoffman, Caracal, 2015. Doi ani mai târziu a urmat romanul „Tunelul din Heltau” la aceeași editură. În 2022 a apărut la editura Tracus Arte volumul de poezie „Orașul covoarelor”. A publicat proză în revista Iocan și versuri în revistele Oglinda literară, Revista de povestiri, Viața medicală și OPT motive (platformă online). În 2016 a luat Premiul I pentru proză acordat de revista Dor de Dor (Călărași). A participat în 2019 la cursul de scriere creativă ținut de Florin Iaru și inițiat de Casa de cultură din Cisnădie și în perioada 2020-2022 la Atelierele Mornin’ poets coordonate de Simina Diaconu și Andrei Zbîrnea. Scrie cronică literară în revista Planeta Babel. De profesie este economist.

scrie un comentariu