Editura Polirom; anul publicării: 2018; nr. pagini: 160
Editura Polirom; anul publicării: 2018; nr. pagini: 160

“Douăsprezece povestiri despre râs: râsul care vindecă, râsul care te salvează în situații limită, râsul prostesc, râsul care te învață ceva despre viață, râsul de tine însuți, râsul fără niciun rost. O fată de doisprezece ani moare într-un accident de mașină, iar prietena ei nu știe să reacționeze în fața durerii și râde lângă sicriu; un fost premiant, comandant de detașament, ajunge proxenet în Spania, în timp ce mama îl crede mare om de afaceri; o babă muritoare de foame îi fură unui ziarist bucureștean șase raci și amintirile din copilărie; un paznic de noapte fricos face schimb prea des cu paznicul de zi și de aici se ivesc tot felul de probleme; niște ciobani încearcă să violeze patru fete din satul vecin, iar satul le judecă pe fete; un bărbat în vârstă vrea să cucerească fete tinere ducându-le cu mașina pe câmpii și nu înțelege de ce nu reușește; un mare poet căzut în dizgrație crede că are o misiune divină în Valea Jiului; un mic interlop ajunge să-i dea primul-ajutor fetei pe care o amenințase; un psihoterapeut vorbește în timpul ședinţelor mai mult despre nemulțumirile sale politice decât despre problemele clientei; o bătrână își găsește împlinirea sufletească dând anunțuri frumoase despre familie la Mica publicitate, în timp ce familia se destramă; un tânăr își petrece viața între un azil din România și unul din Germania, dar trăiește, de fapt, într-o realitate paralelă; doi cerșetori filozofi le dau lecții despre libertate locuitorilor unui cartier bucureștean. Sunt multe feluri de a râde în aceste povestiri, dar ceea ce au în comun este că, în fiecare dintre ele, râsul te ajută să nu plângi. Nu degeaba am ales ca motto citatul din Bărbierul din Sevilla: Mă grăbesc să râd de toate de teamă să nu fiu obligat să plâng. E și destulă autoironie în carte pentru că, deși e bine să fim oameni serioși, nu e bine să ne luăm prea în serios. Dacă ne uităm în jur, o să ne dăm seama că e plină țara de oameni neserioși care se iau foarte în serios. De aici vin multe dintre problemele României de azi.” – Dorina Rusu

 

Cartea este disponibilă pe elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, libhumanitas.ro şi pe site-ul editurii.

 

Dorina Rusu a fost jurnalist în perioada complicată a anilor ‘90 și a fost martor la majoritatea evenimentelor importante ale acelor ani. A scris pentru Opinia Studențească, Cuvîntul, Zig-Zag, România Liberă, Ziua. A colaborat la Radio Europa Liberă și a lucrat la TVR. A fost căsătorită cu politicianul liberal Horia Rusu, iar după moartea acestuia, în 2001, a condus timp de zece ani fundația cu acelasi nume, care a promovat ideile liberalismului clasic și ale capitalismului occidental. A colaborat în mai multe campanii electorale, printre care cea a lui Crin Antonescu din 2009 și cea a lui Klaus Iohannis din 2014.
Din 2015 este membru în Consiliul Național al Audiovizualului.