cronici kooperativa poetică poezie recomandări

Refractarea reflecției într-un Buletin de știri blues

La doi ani după publicarea volumului Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra (2020, Editura Eikon), Tatiana Ernuțeanu publică Buletin de știri blues (2022, Editura Tracus Arte), un volum construit sub forma unui mozaic mnemonic în care teme atrabilare cu profund substrat psihanalitic se ciocnesc de peisajul învolburat, răcoros al visului, al halucinației din care se desprinde un eu „prezent prin absență” ce afirmă „I believe in yesterday”, pentru că „ceea ce conține o realitate/ e posibil să nu existe deloc în alta”. 

Trebuie precizat faptul că barbarismele, după cum numea Boris Tomașevski aceste împrumuturi folosite ca dispozitive artistice, aici își găsesc locul. Poezia contemporană românească este sufocată de englezisme ce n-au nici o funcție stilistică. De ce ele sunt bine-venite în acest volum? Pentru că în poezia Tatianei, ele conferă textului o reală fluiditate, muzicalitate, senzualitate.

Ce altceva mai oferă textului senzația de curgere, de mișcare? În primul rând, imagistica. Să luăm, de pildă, imaginea cu care se deschide poemul douăzeci și cinci:

„îmi beau cafeaua în fiecare dimineață/ în același loc/ privindu-mă lateral în oglinda din stânga/ îmi plac umerii mei/ ca în toată copilăria când plecam cu sticla de pepsi să o beau/ în oglindă/ ca să nu mai fiu singură”.

Vedem ceașca de cafea, capul întors, oglinda și umerii unei femei. Exact ca în blues – o chitară acompaniată de o voce. Prima imagine poate fi chitara, după care intră vocea îngerească a unei imagini șocant de superbe, reprezentată la fel de dinamic – o copilă care ia sticla de suc, se așază în fața aceleași oglinzi imitând în atemporal mișcarea celei dintâi. E aici o abilitate cinematografică de-a dreptul spectaculoasă.

În fizică, imaginea reprezintă figura obținută prin unirea unor puncte în care se întâlnesc razele de lumină ori prelungirile lor reflectate sau refractate. A reflecta este sinonim cu a oglindi, dar și cu a gândi. A refracta înseamnă a (se) frânge la trecerea dintr-un mediu în altul –  în aceste două cuvinte se află epitoma tematică a volumului. Eul reflectă oglindindu-se și se frânge privind în sine.

În al doilea rând, dinamismul – curgerea nici furioasă, nici lină, ci una care uimește și sperie deopotrivă – este dat de lipsa semnelor ortografice. Poemul patruzeci și unu este lipsit de orice fel de punctuație, iar verbul „târăște-mă” primește diferite roluri: primul „târăște-mă” înlocuiește virgula și dinamitează construcția formată din lexeme ce trimit la polul opus: „infatil”, „pur”. Al doilea „târăște-mă”, prin postpunerea lui după substantivul „podea”, care este precedat de verbul „a rispi”, potențează căderea în coșmăresc, în halucinație. Al treilea și-al patrulea „târăște-mă”  devine formulă magică, repetitivă, prin care se obține un efect supranatural. La nivel lingvistic, în același poem întâlnim o dezambiguizare a omonimelor (lexico-gramaticale) prin dublare: „nimic nu e în control control e doar în java” ori „de unde am vânătaia asta pe gleznă glezna nu e aia care a călcat strâmb”, dar care, în această autoscopie a eului dată de prezența oglinzii, acutizează aspectul tulburării, psihozei, delirului în care cuvintele par a se contamina și devin conductori prin care dezechilibrul se manifestă: „suc de ananas prelins pe picioare călduț un plover cu un fir dus”.

Într-un final, refracția reflecției impune prezența unui obiect precum oglinda – care absoarbe imaginea din fața sa (vocea matură a volumului) și are detentă cabalistică: eul invocă în mod repetat „trecutul” – „ieriul ieriului”, adică pe copila care privește în aceeași oglindă, una ce are și puterea de a anihila timpul și spațiul dintre cel chemat și cel ce cheamă. Însingurarea rămâne la fel de acută, dar are un gram de căldură în ea datorită prezenței refracției din reflecție, de aici și titlul sugestiv.

Buletinul de știri prezintă evenimente ca: însingurarea, lipsa, pierderea, în timp ce muzica blues încălzește, limpezește, lămurește faptul că „we no longer know/ anything about each other”, deoarece lipsește din ecuație fenomenul fundamental al termodinamicii: schimbul de căldură de la cei calzi spre cei reci, mereu în ordinea aceasta. 

Tatiana Ernuțeanu, Buletin de știri blues, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2022, nr. pagini: 104

Puteţi cumpăra cartea de la:

despre autor

Cristina Paşcanu

Prea multe lucruri nu sunt de spus. Numele meu este Pașcanu Cristina-Casandra. Asta scrie în buletin.
Pseudonim: Dimineți târzii. Și, da, am obiceiul de a posta pe blog și pe instagram gânduri despre ceea ce citesc. Am 25 de ani. Cât de curând n-am să mai fiu studentă la Universitatea „Transilvania”, Facultatea de Litere, Master Inovare Culturală, în Brașov, pentru că, da, toate au un sfârșit. Sunt din Bacău, am terminat Facultatea de Litere, Franceză-Română, la Universitatea „Vasile Alecsandri”, dar spre dezamăgirea nimănui și-a tuturor eu tot nu știu să vorbesc fluent în franceză. De publicat, n-am publicat nimic, dar cochetez cu poezia și teatrul. Va urma! Nu știu ce, dar rămâne de văzut pentru că viitorul nu-mi aparține.

scrie un comentariu