Cronicarul german Paul Lindenberg avea aproximativ 45 de ani când ajungea pentru prima dată în România (1905). Liber-profesionist, scria de mai bine de 20 de ani în prestigioase gazete germane, făcuse chiar și o călătorie în jurul lumii, și era cunoscut pentru cronicile sale berlineze, „Berliner Stimmungsbilder”, publicate în foileton în zeci de reviste germane sau străine.
În 1906, după un an de documentare, apărea această biografie, în care reuşea să surprindă profilul puternic al regelui Carol I. Pentru scrierea ei, a beneficiat de susţinerea regelui, lucrarea coborând foarte mult în istoria personală a celui care, la jumătatea secolului XIX, acceptase aventura uluitoare de a conduce o ţară divizată din punct de vedere politic, subdezvoltată economic şi în pericol de a fi invadată atât de turci, cât şi de ruşi.
Lindenberg ştia cum să abordeze personalităţile şi cum să le pună în valoare calităţile. Drept dovadă, biografia lui Carol I nu avea să rămână singura sa carte de acest gen. Pe lângă memorialistică şi romane, cronicarul avea să mai scrie, printre altele, şi biografia regelui Ferdinand al Bulgariei ori cea a împărătesei Augusta Victoria, semn că se bucura de apreciere la nivel înalt şi avea un acces la informaţii ieşit din comun.
Carol este prezentat dintr-un unghi extrem de favorabil (nu că ar exista vreun alt unghi). Într-o perioadă în care, din multe puncte de vedere, România era pe buza prăpastiei, el nu doar că a fost singurul care a acceptat „misia”, însă nu a avut nicio ezitare. Apoi, chiar dacă a avut unele ezitări, momente în care s-a gândit să renunţe din pricina haosului politic de sub el, Carol apare drept „tătucul”, figura puternică fără de care ţara nu ar fi reuşit să iasă din impas. Dezvoltarea de pe toate planurile (căile ferate, înzestrarea armatei, reorganizarea învăţământului etc.), excelentele relaţii internaţionale şi dobândirea independenţei sunt chestiuni în care Lindenberg apreciază că regele (mai întâi, principele) Carol I a jucat rolul decisiv.
O personalitate ireproşabilă, fără hibe, cu o imagine puternică la nivel european, cu rude ori prieteni la cele mai înalte porţi şi scaune, Carol I a fost omul potrivit la locul potrivit pentru o Românie în derivă. Iar peste proiectele sale, urmărite mereu cu o consecvenţă nemţească, s-a adăugat un caracter rar, pe care Lindenberg l-a redat fără ostentaţie, prin câteva episoade memorabile.
De recitit proclamaţia sa către ţară, emisă la câteva zile de la preluarea domniei: „Români! Căldura cu care m-aţi primit mi-a dovedit că sunt într-adevăr între voi Binevenitul. Voi lucra necontenit spre a păstra acest titlu. Ajutaţi-mă prin iubirea şi încrederea voastră. Nimic fără Dumnezeu! este deviza familiei mele. Dumnezeu a zis: Ajută-te şi te voi ajuta. Să ne ajutăm dară, români, şi Dumnezeu ne va ajuta.”
Am reţinut şi modul în care, după ce este numit principe, la prima întâlnire cu sultanul, Carol dă la o parte jilţul care-i fusese pregătit şi se aşază lângă sultan, ca un semnal pentru o schimbare fundamentală în relaţiile interstatale. La fel, în campania din Bulgaria, când ţarul îl întreabă dacă vrea să participe direct la lupte, Carol spune fără ezitare că acest lucru se înţelege de la sine. Apoi, când ţarul apreciază că ar apărea unele dificultăţi dacă principele Carol ar sta sub comanda unui general rus, Carol se arată din nou hotărât replicând că pe el nu l-ar deranja să comande zece generali ruşi.
O personalitate covârşitoare, aşa apare Carol I în cartea excelentă a lui Lindenberg. Un lider care a schimbat faţa României, de care ţara ar avea nevoie şi astăzi, la 110 ani de la prima ediţie a cărţii, pe care avea să o îmbunătăţească şi să-i adauge informaţii până la anul 1914. Cum şi-a exersat priceperea în mai multe stiluri, şi aici portretistul Lindenberg a reuşit să redea nu doar un om uriaş, ci şi spaţiul românesc, cu metehnele sale. Uimitoare capacitatea de sinteză a germanului, care a schiţat figurile politice ale vremii şi tarele lor în paralel cu fotografierea transformărilor ce au avut loc în ţară odată cu sosirea în ţară a prinţului Carol de Hohenzollern.
Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, Editura Humanitas, 2016, ediţia a II-a, revizuită, traducere: Ion Nastasia, 328 de pagini.
Text publicat şi în Revista Accente, nr. 32 (2016).
Carte disponibilă pe elefant.ro, libris.ro şi pe site-ul editurii.
scrie un comentariu