François-Henri Désérable este, de câțiva ani, scriitorul răsfățat al Franței, apreciat, pe bună dreptate, pentru romanele sale (inspirate de figuri importante ale literaturii franceze, de personaje din alte romane sau de destine marcante așa cum a fost cel al lui Évariste Galois). Cărțile sale s-au bucurat de premii importante, printre care se numără Prix Amic de l’Académie française, Prix Jeand’Heurs du roman historique și Prix Littéraire de la Vocation, Grand Prix „Histoire de Paris“, Choix Goncourt de la Roumanie.
Apărut în 2021 la Gallimard, Stăpânul și cuceritorul meu (Mon maître et mon vainqueur; Humanitas Fiction, 2022) câștigă Grand Prix du roman de l’Académie française. Naratorul e surprins în camera unui judecător de instrucție, povestind tot ceea ce știe despre relația adulteră dintre prietenul său, Vasco, și Tina, viitoarea soție a lui Edgar și mamă a doi gemeni, Arthur și Paul. În același timp, „mușchiul” romanului e povestea dintre Verlaine și Rimbaud, pasiunea care a stârnit un scandal la acel moment, punctul culminant fiind clipa în care Verlaine a tras în Rimbaud, un al doilea glonț nimerindu-l pe acesta în braț. Sunt pagini care împletesc realitatea de atunci cu relația modernă și tumultoasă dintre Vasco și Tina, pagini în care poezia lui Verlaine se împletește cu haikuurile lui Vasco, mărturii ale gesturilor sale disperate, din dorința de a o recupera pe Tina.
Relația dintre Vasco și Tina e însă un amestec de pasiune și obsesie („Începând de aici, deci, este o poveste cu trupuri scânteietoare care se satisfac pe deplin, cu inimi care aleargă la trap în miezul nopții, cu limbi și buze niciodată sătule, cu febra mereu reaprinsă și spunând asta, l-am văzut pe grefier ridicând ochii spre cer – pentru sufletele nepasionale pasiunea este obscenă”), un mix care nu se poate încheia decât prin ruperea abruptă a legăturilor, gest care pregătește terenul pentru final. Faimosul revolver al lui Verlaine se vinde la licitație, iar Vasco îl cumpără la un preț exorbitant, orbit de propriile obsesii, hotărât să se apere și să se răzbune în același timp.
Cea mai mare pasiune din roman e pentru literatură însăși, căci titlul inspirat dintr-un vers al lui Paul Verlaine e doar primul indiciu dintr-un roman în care inima lui Verlaine, ținută într-o casetă la Biblioteca Națională a Franței, devine cadou de aniversare pentru fascinanta Tina. Luciditatea dispare din peisaj în mod gradual, iar François-Henri Désérable a mărturisit, de-a lungul mai multor interviuri, că a scris romanul inspirat de o poveste de dragoste pe care a trăit-o chiar el, recreând în cele din urmă un roman care are poezia (ce metaforă mai bună pentru iubire?!) în centrul său.
Cartea este, fără îndoială, o surpriză, un roman bogat și… savuros. Poezia, obsesiile, personajele sunt toate prinse într-o schemă țesută atent, naratorul e unul excelent, generos cu cititorii pe care îi plimbă când pe străzile Parisului contemporan sau prin ungherele fostului apartament în care locuise Tina, când în miezul secolului al XIX-lea, alături de Verlaine și Rimbaud.
Disperat, Vasco încearcă să își ia viața, dar e o încercare stângace, aproape ironizată de narator tocmai pentru a accentua ridicolul întregului demers de a o recâștiga pe cea care își alege viitorul soț în detrimentul amantului: „Despuiați suferința din dragoste de podoabele înșelătoare ale romantismului și iată ce rămâne: așezat pe marginea unui pat fixat în podea, într-o cameră fără clanță la ușă, un tip, care privește pe fereastra cu zăbrele, cu capul sprijinit în mână”. Acesta este Vasco, pierdut, cu un pas înainte de gestul necugetat din finalul romanului.
Dragostea e confundată cu pasiunea fizică chiar dacă i se aduc mici osanale („Dragostea este un mecanism ascendent, urcăm de la pământ spre cer și ne înălțăm, într-o atmosferă impalpabilă: spunem a cădea în mrejele iubirii, dar este un abuz de limbaj”), obsesia nu mai e reciprocă, Tina abandonează jocul și se afundă și mai tare în planul doi, nefiind niciodată un personaj principal, doar obiectul dorinței lui Vasco, doar personaj necesar intrigii. Mai mult, la final, Tina e un personaj asupra căruia răzbunarea vine chiar de la autor…
Avem un Verlaine supărat că Rimbaud va pleca din Paris și un Vasco disperat că Tina se va căsători cu Edgar, două iubiri obsesive, la mai bine de un secol și jumătate distanță, două moduri iraționale de a acționa pentru a-l păstra pe cel iubit aproape, pentru a recupera ceva ce nu a fost, de la început, rațional, fiind protagoniști orbiți de pasiune.
Pe de o parte, avem un cadru în care naratorul îi mărturisește judecătorului modul în care, ușor-ușor, Vasco pierde orice urmă de luciditate încercând să o recupereze pe Tina, iar apoi îl avem pe Vasco însuși, cel care va deveni uneori ridicol, alteori un romantic incurabil, oscilând între rațiune și obsesie, considerând că e just gestul său de a licita pentru revolverul lui Verlaine până la aproape patru sute de mii de euro.
Fără îndoială, criticii literari ai Franței au găsit în François-Henri Désérable scriitorul tânăr care se dovedește un talent remarcabil și un autor care își ia în serios vocația, scriind roman după roman și câștigând toate premiile importante. Dacă Stăpânul și cuceritorul meu va fi ecranizat așa cum se cuvine, vom avea parte și de un film demn de Oscar.
François-Henri Désérable, „Stăpânul și cuceritorul meu”, Editura Humanitas Fiction, traducere: Mădălina Ghiu, anul publicării: 2022, nr. pagini: 240
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Mick Haupt / Unsplash
scrie un comentariu