Vineri, 17 august, ora 19:00, la Tramvaiul 26 (Str. Cercului nr. 6, București), va avea loc evenimentul „Saviana Stănescu & friends”, prilejuit de lansarea volumului „Cântând ei construiau o cușcă”, de Saviana Stănescu, Editura Tracus Arte, 2017. Poemele autoarei vor intra în dialog cu poemele invitaților săi: Magda Cârneci, Svetlana Cârstean, Sorin Despot, Tiberiu Neacșu. Moderator: Andra Rotaru.

 

Saviana Stănescu este o scriitoare româno-americană, care a avut multiple producții ale pieselor sale la New York, obținând premii ca New York Innovative Theatre Award for Outstanding Play (Waxing West, la Teatrul La MaMa) sau includerea în Indie Theatre Hall of Fame. Piesele sale au fost prezentate pe scena americană și internațională, cele mai recente producții americane incluzând: What Happens Next (Cherry Artspace), Aliens With Extraordinary Skills (Women’s Project, Teatro La Capilla, Mexico City; publicată de Samuel French), Ants (New Jersey Rep), For A Barbarian Woman(Fordham/EST), Polanski Polanski (HERE, PS122, Chain Theatre), White Embers (Dramalabbet, Stockholm; OOB NYC Samuel French festival winner), Viză de Clown (Teatrul Odeon), Organic (TNB), Toys (Hollywood, Avignon, 59E59 NYC) etc.

În România, înainte de mutarea la New York în 2001, a fost jurnalistă și a publicat câteva volume de poezie (Amor pe Sârmă Ghimpată, Sfaturi pentru Gospodine și Muze, Proscrisa) și Black Milk, o antologie bilingvă de piese de teatru. Apocalipsa Gonflabilă a câștigat premiul UNITER pentru Cea mai Bună Piesă a Anului 1999.

Saviana Stănescu a fondat „Immigrants Artists and Scholars in New York” (IASNY) și e profesoară de scriere dramatică și teatru contemporan la Ithaca College, după ce a predat 8 ani la New York University, Tisch School of the Arts, unde a obținut un MA în Performance Studies și un MFA în Dramatic Writing.

 

Să fie oare acest impuls spre autenticitate fără limite, spre o veritabilă „vivisecţie” a subconștientului liric, spre o „psihologie” pe cord deschis, una dintre caracteristicile noii poezii a sfârșitului de mileniu? Tot ce se poate. – Alexandru Condeescu

 

Saviana Stănescu este poeta care desfiinţează cred, definitiv, mitul „poeziei feminine”, atât de persistent în lirică din anii ′60 până azi. (…)

Eroina tragică, Proscrisa, poate fi, alternativ, femeia, poeta, poezia, Arta. Lor li se intentează procese de conştiinţă şi procese artistice de o gravitate profundă, pe care ludicul expresiei lirice post-moderne n-o poate masca. Dan-Silviu Boerescu

 

Această cavalcadă suprarealistă nu e gara sau ţinta discursului poetic, ci doar trenul sau săgeata purtătoare a mesajului liric care nu e altul decât recunoaşterea – pe jumătate disperată, pe jumătate resemnată – crizei de comunicare. Ca martoră a „nopţii în care minţile noastre au văzut orgasme şi sexele noastre idei” Saviana Stănescu depune mărturie într-un proces (miting şi licitaţie în acelaşi timp) în care se simte din ce în ce mai mult în pielea lui Joseph K. Laurenţiu Ulici