anchete

Savu Popa, despre debutul său: „Am așteptat momentul sau contextul potrivit” (ancheta citestema.ro – 24)

scris de citestema.ro

Primul titlu publicat poate conta foarte mult pentru o eventuală carieră de scriitor. De aceea, am considerat oportună o anchetă cu voci importante ale lumii scriitoriceşti din România.

Savu Popa (n. 1991, Sibiu) este profesor de Limba și literatura română. Doctor în filologie, în cadrul Școlii Doctorale a Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologi „George Emil Palade” din Târgu Mureș, cu o teză de doctorat despre ipostazele teatralității și ale hermeneuticii incertitudinii în poezia optzecistă. Debut: în Revista Euphorion, Sibiu, 2004, prezent cu un grupaj de versuri. Publicații: Ipostaze, Editura Paralela 45, Pitești, 2017; Noaptea mea de insomnie, Editura Cartea românească, Pitești, 2018; O camera fără prize, Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2021; O hermeneutică a incertitudinii. Incursiuni în poezia lui Aurel Pantea și Ion Mureșan, Editura Eikon, București, 2022; Strigoița, Editura pentru Artă și Literatură, București, 2023.

  • Experiența online mi-a fost cât se poate de benefică, dincolo de stranietatea pe care am resimțit-o la începuturi;
  • Am fost răsfățat, de-a dreptul, datorită întâlnirii providențiale cu redactori care, în cazul meu, și-au făcut treaba temeinic, de la firul ierbii până la vârf;
  • Cel mai important a fost faptul că volumul a ajuns și a convins acel segment de cititori care nu au urmat cursuri de filologie, dar care s-au regăsit în universul cărții;
  • Cine se grăbește cred eu că va căpăta acel orb al textului, adică nu va depista ceea ce dăunează textului și îl devitalizează.

Când aţi debutat în volum şi cât de mult aţi aşteptat acest moment? A fost un debut „pe speze proprii” sau unul care s-a petrecut la capătul unei selecţii de manuscrise de către o editură?

Am debutat în 2017, la Paralela 45, cu volumul de versuri Ipostaze. Aș putea spune că, privind în urmă și având în vedere faptul că în volum se regăsesc texte scrise și cu zece ani înaintea debutului, nu m-am grăbit. Mai degrabă, am așteptat momentul sau contextul potrivit. Să o iau cu începutul. În perioada facultății, am participat la cenacluri și îmi cam dădea târcoale ideea năstrușnică de a-mi vedea numele adunat pe-o carte, vorba lui Arghezi. Însă, nu s-a întâmplat să fie. La câțiva ani, după ce am terminat facultatea, am făcut o pauză la scris și, cum mediul online începea să fie prietenos cu arta, au apărut așa-numitele cenacluri virtuale. S-a întâmplat să intru în legătură online cu viitorul meu editor, poetul Călin Vlasie, acesta să-mi propună să intru în grupul Qpoem și de aici a început totul. Eram, la început, mirat. Cum să mă înregistrez? Simplu, folosindu-mi contul de Facebook. Așa, am reușit să intru în grupul virtual al cenaclului. Totul se petrecea întocmai ca într-un cenaclu fizic. Se scria, se posta textul, existau și nervi, se așteptau opiniile care stagnau sau curgeau sub forma comentariilor, ajutate și de emoticoanele care, cam firav, își scoteau atunci capetele precum primii ghiocei din zăpadă. A durat cam un an, timp în care am reluat textele scrise în facultate, le-am revizuit drastic, am scris altele, am primit o seamă de păreri, iar când m-am simțit pregătit, am trimis un calup de texte unui concurs organizat în cadrul Qpoem și girat de nume importante ale criticii de poezie. Pentru că am adunat destule texte, le-am oferit coerența unei povești, manuscrisul meu a fost unul dintre cele câștigătoare. După ce am lucrat intens pe draftul viitorului volum,  în primăvara lui 2017, la Paralela 45, în colecția Avanpost, am debutat. Așadar, experiența online mi-a fost cât se poate de benefică, dincolo de stranietatea pe care am resimțit-o la începuturi.


Dacă îţi place ancheta citestema.ro:


V-aţi sfătuit cu cineva înainte de a trimite manuscrisul spre publicare? Vi l-au citit prietenii sau poate un sfătuitor/îndrumător sau poate colegii de la vreun curs de scriere creativă?

Am fost răsfățat, de-a dreptul, datorită întâlnirii providențiale cu redactori care, în cazul meu, și-au făcut treaba temeinic, de la firul ierbii până la vârf. Îi amintesc, căci merită cu prisosință recunoștința mea: Bianca Vlasie, Maria Petricu, Violeta Borzea, Cosmin Perța, Călin Vlasie. Cu toții m-au ajutat de-a lungul timpului. Însă debutul meu a fost instrumentat, la nivelul redactării, de către ultimii doi. Înainte de forma finală a volumului, textele au trecut, de nenumărate ori, prin furcile caudine ale propriului meu athanor creativ. După fiecare lectură, treceam prin stări care reflectau agonia și extazul. Acesta din urmă era mai moderat. Apoi, au fost prietenii scriitori care mi-au citit textele, m-au încurajat sau, dimpotrivă, mi-au indicat fisurile, inadvertențele, incoerențele. Și, ca să mă reîntorc la online, au fost acele momente prielnice în care, pur și simplu, postam pe Facebook un text poetic nou și, în funcție de reacțiile vizitatorilor profilului, în funcție de comentariile rezervate sau entuziaste ale acestora, îmi dădeam seama în ce măsură textul respectiv stătea în picioare sau avea nevoie de recondiționări temeinice. Mediul virtual, în anumite momente, a fost nu neapărat un barometru critic al textelor mele, însă unul uman-empatic, cu siguranță.

V-a influenţat debutul modul în care aţi privit ulterior lumea literară din România? Poate v-aţi făcut prieteni printre scriitori sau poate că, dimpotrivă, aţi remarcat mai uşor reacţii nepotrivite…

Pot să afirm cu certitudine că, atât înainte, cât și după debut, frecventarea mediilor literare, online, mi-a facilitat întâlnirea virtuală, apoi concretă, cu scriitori cu care, mai apoi, am legat prietenii de anduranță. În ceea ce privește posibilele reacții adverse, nu am sesizat vreuna, anume. Poate și din pricina faptului că încurajez implicarea personală în dispute constructive, nu în cele represive!

Aţi fost mulţumit de felul în care a fost primit debutul de către cei care scriu despre cărţi în revistele tipărite sau online?

Am avut, la momentul respectiv, parte de aprecieri destul de consistente care m-au bucurat, dar și responsabilizat, deopotrivă. Îi amintesc aici pe cei care s-au aplecat asupra debutului meu: Nicolae Manolescu, Gabriela Feceoru, Ion Pop sau Mihók Tamás. Sper să nu fi omis pe cineva. Critici și cititori de vârste și viziuni diferite. Însă, cel mai important a fost faptul că volumul a ajuns și a convins acel segment de cititori care nu au urmat cursuri de filologie, dar care s-au regăsit în universul cărții, mai ales că multe texte din debutul meu sondează un univers local, insolitat de folclor și de legende urbane. În rest, am pus și eu osul, promovându-mi volumul în mediul online, pe goodreads, pe platformele de socializare, participând la lansări, la mine în oraș, în Sibiu, dar și în cadrul unor târguri de carte, a unor evenimente culturale sau interviuri.

Cum v-aţi promovat debutul? Sau cât credeţi că ţine de autor din ceea ce înseamnă promovarea unei cărţi? Este munca de promovare o datorie a editurii sau se poate implica şi scriitorul în vreun fel în acest proces?

În mare, am vorbit mai sus despre modalitățile de promovare ale volumului. Consider că sunt importante efortul, pasiunea și dăruirea venite atât din partea editurii, cât și din cea a autorului, în promovarea cărții. Sigur, e important și să adopți o moderație și un bun-simț în această direcție. O promovare potrivită și temeinică rezistă până în punctul în care începe o reclamă stridentă, zgomotoasă, plictisitoare și agasantă. Până acolo, ar trebui să existe o măsură în toate, vorba latinului. Cartea ajunge acolo unde trebuie să ajungă, dacă e necesar și util. În rest, totul este suflare de vânt.

Ce sfat aveţi pentru cei care ar vrea să publice, dar nu ştiu când şi cum?

În primul rând, sfatul foarte des întâlnit, să nu se grăbească. Graba strică treaba. Când crezi că ai strâns un grupaj consistent de texte și îți propui să debutezi, răbdarea îți conferă acea liniște care îți limpezește imaginația și intuiția literară. Vezi mai bine, dincolo de cuvinte, fisurile, asperitățile sau inconsecvențele care frâng unitatea sau chiar coerența viitorului volum. Cine se grăbește cred eu că va căpăta acel orb al textului, adică nu va depista ceea ce dăunează textului și îl devitalizează. Știi, nu vreau să fac pe lupul moralist. Poate că, în cadrul volumului, anumite aspecte au fost neglijate și nu mi-am dat seama atunci, fiind cuprins de entuziasmul debutului care, trebuie să recunosc, e unic și irepetabil. Apoi, cei care vor să debuteze, după o matură chibzuință, pot să îndrăznească să ceară sfatul altora, dar, în același timp, să ia și distanța necesară față de anumite păreri. Și, nu în ultimul rând, să fie consecvenți cu munca de șantier a textului. Să se aștepte să stea și peste program, de cele mai multe ori. Și să fie sinceri cu textul, dar, mai ales, cu ei înșiși. Să nu se lase amăgiți de vreo fata morgana care se privește surâzând malițios în oglinda vreunui text.


Puteţi cumpăra cărţile lui Savu Popa de la:

despre autor

citestema.ro

Citeşte-mă! Citeşte, mă!

scrie un comentariu