Paul Ricœur afirma că ,,în hermeneutică […] nu există închidere a universului semnelor.” Acest fapt conferă hermeneutului o libertate asumată, manifestată prin ,,etapele unei lecturi avertizate”, una ,,cu toate atributele şi pretenţiile ei, însumând azi condiţii de ordin estetic şi o formaţie intelectuală plurală.” Astfel, în recentul meu volum, O hermeneutică a incertitudinii. Incursiuni în poezia lui Aurel Pantea și Ion Mureșan, o astfel de hermeneutică aflată sub semnul incertitudinii nu închide, în mod explicativ, orizontul semnificant sau simbolic al textelor, adică nu rămâne fără opțiunea unei lecturi interogative, adesea neliniștite, incerte, vizavi de universurile dezvăluite. Pe parcursul developării acestei hermeneutici, vom urmări existența unei certitudini fără finalitate, una care devoalează caracterul relativ deschis sau, dimpotrivă, cât se poate de abstract, al interpretărilor. Fără prezența învelișului semnificant, realul ar rămâne limitat la o desfășurare mecanică a realității povestite, epurate de filonul insolitului sau al simbolicului.
Hermeneutica incertitudinii, pe care o aplic în poezia celor doi, poate fi posibilă în momentul în care actul interpretativ îşi autogenerează obiectul și subiectul, prin sondările în adâncimile întâlnite dincolo de această epidermă, nu întotdeauna transparentă, a poemului. În poemele lui Aurel Pantea și Ion Mureșan, relația dintre dimensiunea tranzitivă a narațiunii se îmbină cu cea de adâncime a universurilor conturate. Realitatea, în majoritatea textelor acestora, își va manifesta caracterul provizoriu, de mascare, de ascundere sau de substitut semnificat pentru o realitate de adâncime, una poetală (termenul îi aparține eseistului și hermeneutului Dorin Ștefănescu, care dezvoltă o interesantă și subtilă teorie a straturilor poetice de adâncime semnificantă), care va fi devoalată în lumina, de atâtea ori crepusculară, a unei atmosfere inaparente, simbolice, atemporale. De aceea, prezența unei astfel de hermeneutici va scoate la iveală, de cele mai multe ori, caracterul incert, neliniștit, adesea ambiguu, al universurilor poematice.
La Aurel Pantea, în volumele Casa cu retori, Persoana de după-amiază, Negru pe negru, La persoana a treia sau Negru pe negru alt poem, străbătute de spectrul prezenței neantice, hermeneutica incertitudinii ne va ajuta să identificăm relația obsesivă a distanțării dintre exteriorul lumii înconjurătoare și un interior al tenebrelor, spațiu predilect al unui univers carceral. Prin metoda problematizării, vom discuta categoria thanatomorficului care va evidenția o atmosferă de o ostilitate rece, macabră, în care carnalitatea, devitalizată, va încremeni în propria mortificare. Iar prin intermediul imaginii imersive sau a imaginii în cădere, perspectivele vitale se vor consuma într-un interior uman, predispus declinului alimentat de un fel de moarte a morții. Prin metoda analizei fenomenologice, vom vedea că, din categoria thanatomorfică fac parte următoarele aspecte: tendința meta-histrionică sau prezența înscenată, existența unei dualități a privirii, posibilă prin trecerea de la o privire contingentă la o privire întrupată, care capătă semnificație și formă doar înăuntrul universului de atrofieri și tumefieri ale ființei decăzute, de-spiritualizate.
În schimb, la Ion Mureșan, în volumele Cartea de iarnă, Poemul care nu poate fi înțeles sau Cartea Alcool, dincolo sau dincoace de un expresionism de natură descriptivă, așa-numita imagine eidetică va devoala o realitate inefabilă, înconjurată de fantasme și proiecții spectrale care provin din orizontul unei memorii de-a dreptul siderale, împlinite nu neapărat prin fapte, ci prin proiecții care își manifestă forța fasciculară asupra evenimentelor sensibile dintr-un trecut, fie erotic, fie al copilăriei sau al unei perioade apropiate de maturitate. Discursul poetic al expresionalului va miza, în configurarea propriei sale identități poetice, pe supraexpresie, care va reda relieful semnificant al vizionalității. În cadrul manifestărilor poematice, prin metoda analizei fenomenologice, vom oferi contur unor categorii determinante pentru parcursul de închegare al expresionalului în dimensiunea poetică: neconturativul, metaeuforia sau metafora euforică, exaltarea simțurilor, eul hiperemic sau eul integrat în ordinea cosmică, suprarealul coșmaresc, stabilirea unor inter-conectări între obiecte și ființe, prin intermediul categoriei obsesionalului sau a unei poetici a învăluirii.
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu