Despre romanul Anuradhei Roy, titrata scriitoare indiană, manager de editură, jurnalistă și deținătoare a multiple premii, aș fi vrut să scriu că este o inegalabilă odă închinată iubirii. De o frumusețe aproape dureroasă, cea de-a cincea carte a autoarei, este, însă, un melanj mult mai complex și răvășitor, în care se împletesc pierderea și dorul, tradiția, creația și distrugerea și în care notele amare, persistente ca un gust de fiere, predomină. Acest roman este, totodată, un teribil excurs în timp și spațiu ce ne arată felul ciudat în care lucrurile se pot schimba și noile începuturi pot apărea.
Anuradha Roy, ea însăși absolventă a cursurilor Universității din Cambridge, dar și a unora de olărit, preocupată fiind de mitul calului scufundat spune povestea Sarei (studentă la o universitate din Marea Britanie), care, alături de Elango (maestrul ei olar), constituie personajele umane centrale ale romanului. Într-o compoziție literară perfect echilibrată, calul mitic din visele lui Elango, precum și câinele Chinna din viața lui reală desăvârșesc tabloul.
Dacă doreşti să susţii site-ul citestema.ro, cumpără „o cafea”:
Plecată din India natală spre a studia în străinătate, Sara rememorează anii copilăriei trăiți în bogăția inconfundabilă de mirosuri, gusturi și arome proprii acestei țări, evocând evenimente marcante pentru parcursul vieții ei: memoria tatălui pierdut și întâlnirea cu meșterul-olar, Elango, cel care a inițiat-o în tainele meșteșugului olăritului, parte din patrimoniul cultural și identitar al comunității.
Departe de a fi o simplă preocupare, olăritul este înfățișat în roman drept o tradiție religioasă și de castă, componentă esențială a culturii indiene, aproape la fel de importantă precum scrisul. Sensurile olăritului par să transcendă simpla lucrare asupra materiei, ajutând memoria comunitară, ca și scrisul, la păstrarea identității, umplând goluri și creând conținuturi.
La universitatea din Anglia, Sara își spune „acesta este vestul”, unde totul pare facil și la îndemână, atât de diferit de orașul ei natal din sudul Indiei, unde oamenii au știut mereu că „zilele obișnuite pot exploda fără avertisment, lăsându-ne stricate, adunând bucățile împrăștiate din viața noastră”.
Visul lui Elango este acela de a da o formă concretă iubirii sale pentru o femeie. Calul în flăcări, visat de el într-o noapte, devine calul de lut, mărturie a păcatului de a se îndrăgosti de o fată musulmană, Zohra, și de a-și dori să se dizolve granița de netrecut dintre ei („spațiul dintre cei doi era un coș de carne umană arsă și însângerată, o crăpătură uriașă prin pământ care era ca o gură deschisă care așteaptă să-l înghită”). Calul de lut al lui Elango readuce la viață liniile invizibile care împart oamenii, animalele și divinul, anulând echilibrul precar al comunității în care trăiește.
Povestit la persoana întâi și a treia, romanul revizitează teme cu care cititorii lui Roy sunt familiarizați: mitul, memoria și istoria. Ca și în romanul ei anterior, „Toate viețile pe care nu le-am trăit niciodată”, predominantă este forma epistolară. Dar fascinația lui Roy față de figura artistului, care vede obiecte noi în tot ceea ce are de oferit pământul, este pe deplin concretizată în acest roman. După cum își amintește Sara, „O omidă scăpase dintr-un foc și se transformase într-un fluture, iar lutul meu devenise prima mea ceașcă pe o roată nouă. Orice era posibil.” Linia directoare a romanului este explorarea acestei limite a potențialului de transformare, a oamenilor și materiei.
„Calul de lut” surprinde zona conflictelor sectare și a fanatismului din India contemporană, Roy nefiind interesată să prezinte un „roman de idei”, așa încât povestea aceasta induce o anume liniște, un anume sentiment al intimității, dat poate și de finalul care aparține câinelui Chinna. „Lucruri de acest gen se întâmplă în toată lumea, în fiecare oră, poate în fiecare minut, mai mult în unele locuri decât în altele”, scria Roy despre violență. Dar „variațiile sunt infinite, iar detaliile contează doar pentru oamenii ale căror vieți le ating”.
Finalmente, aș spune că romanul lui Roy pledează, dincolo de toleranță și acceptare, și pentru simțul umanității, care, uneori, pentru a rezista testului timpului, trebuie să treacă proba focului, precum calul din visurile lui Elango.
Anuradha Roy, „Calul de lut”, Editura Humanitas Fiction, traducere: Cristina Nicolae, anul publicării: 2023, nr. pagini: 256
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Edward Kucherenko / Unsplash
scrie un comentariu