carturesti.ro

„Japonisme sau Arta de a fi mulțumit” include sfaturi și ponturi practice pentru a trăi o viață mai fericită, mai sănătoasă și mai plină de sens.

„Japonisme. Arta de a fi mulțumit” de Erin Niimi Longhurst, ilustrații de Ryo Takemasa, traducere din limba engleză: Aloma Ciomâzgă Mărgărit 

Care este ikigai-ul (scopul) tău? Cum să practici mindfulness în imprevizibilitatea și haosul vieții de zi cu zi?

De la shinrin-yoku („baie de pădure“), caligrafie, ikebana (aranjamente florale) la ceremonia ceaiului și la modul în care abordează mâncarea, japonezii au găsit mulțumirea prin intermediul tradițiilor, al filosofiei și al practicării diverselor forme de artă. Această carte ne arată cum putem include aspecte din acest mod de a privi viața în traiul nostru zilnic.

Îmbogățește-ți stilul de viață și lărgește-ți orizontul gândirii privind viața prin lentilele oferite de wabi-sabi (natura trecătoare a vieții), kintsugi (repararea ceramicii sparte cu aur) sau kaizen (tehnici prin care se formează obiceiuri) într-un mod accesibil și practic.


Fragmente

(…)

Așadar, ce putem învăța din cultura japoneză (fără să fie nevoie să călătorim cu avionul)? Cum ai putea – la fel cum fac și eu – să aduci cultura japoneză în viața ta de zi cu zi, fiind totuși departe de Japonia? O lecție importantă pentru mine a fost echilibrul – ceva ce am învățat de la bunicul matern, Haruyuki. Crescut la țară, într-o familie cu 13 copii, care deținea o fermă de vite, el a reușit să-și depășească propria condiție și să devină, în cele din urmă, un om de afaceri influent, ocupând scaunul de președinte și director general al companiei Shell în Japonia.

Călătoria lui a început când, din întâmplare, s-a împrietenit cu doi soldați americani staționați în dezolanta Japonie de după cel de-al Doilea Război Mondial. La sugestia lor, el și-a îndreptat atenția către Statele Unite ale Americii și a traversat Pacificul îmbarcându-se pentru două săptămâni la bordul unei nave transoceanice – Hikawa Maru (botezată după marele templu șintoist din Saitama). A urmat facultatea de economie la Universitatea Washington, muncind ca grădinar, ospătar sau om de serviciu pentru a-și plăti studiile. În anii petrecuți în America și-a însușit o atitudine și o abordare care, după întoarcerea sa în Japonia, au fost considerate cât se poate de nonconformiste și occidentale. Totuși, pe tot parcursul vieții sale, și-a purtat cu multă mândrie originea, vorbind cu multă pasiune despre cultura, istoria și tradițiile japoneze.

De la bunicul meu am învățat importanța conștientizării – vitală pentru o atitudine veselă și o abordare satisfăcătoare a vieții. Trăim într-o lume din ce în ce mai accesibilă, dar plătim și un preț pentru asta. Este tot mai greu să ne relaxăm când suntem bombardați permanent cu informație, ajungând cel mai adesea să simțim că stresul sau nefericirea din viața profesională și/sau personală sunt la un pas distanță (și ni se amintește asta constant și repetat).

Eu am învățat din exemplul lui jiji (bunicul), care își rezerva întotdeauna timp pentru el însuși; iar asta îl menținea vesel și productiv în profesie și îl ajuta să trăiască echilibrat. Își petrecea zilele din timpul săptămânii în centrul aglomerat și plin de viață al orașului Tokyo, cu un program care începea foarte devreme și se încheia târziu în noapte. Dar, de-a lungul întregii sale vieți, fără excepție, la sfârșit de săptămână mergea împreună cu bunica mea la Kamakura – un orășel foarte frumos aflat la malul mării –, unde își încărca bateriile. Stătea ore în șir în grădina casei, îngrijindu-și portocalii, se plimba pe dealurile din împrejurimi, picta, scria poezii sau curăța cu migală peștele pe care-l pregătea pentru cină. În perioadele stresante din viața mea, m-am pomenit adesea căutându-mi liniștea și calmul interior în activități similare – prin artă (făcând fotografii sau scriind), în bucătărie (umplând găluști gyoza, în mod repetat, dar eficient) sau făcând ordine în diferite spații (aranjându-mi fi e hainele, fi e documentele), pentru a reveni la o stare mentală echilibrată și productivă.

(…)

Kokoro

În limba japoneză există trei cuvinte pentru inimă. Primul dintre acestea este shinzou și se referă la organul propriu-zis, la cord, cel care pompează sânge și ne menține în viață. (Așadar, dacă un japonez vă spune că îl doare shinzou, omul nu vorbește metaforic – duceți-l la doctor, urgent!) Al doilea cuvânt este ha-to, cel care se referă la forma inimioarelor care simbolizează iubirea – cele pe care le vedem peste tot în luna februarie, până după Valentine’s Day. Iar cel de-al treilea cuvânt este kokoro.

Inima, mintea și sufletul se află într-o strânsă legătură pe care o regăsim în semnificația cuvântului kokoro. Corespondentul cel mai apropiat este „conștiință“; este felul particular de a gândi al fiecărui individ sau felul particular de a simți; reprezintă emoțiile și dorințele din interiorul nostru.

Când începi să ai grijă de kokoro apare conștientizarea, lucru valabil pentru toate culoarele vieții noastre. Mă fac vinovată de a fi acordat prioritate anumitor aspecte, în defavoarea altora, mai ales în viața mea profesională. Epuizarea, frica de eșec sau de schimbare sunt ipostaze cu care m-am confruntat în trecut. Însă, de-a lungul călătoriei mele, am învățat un lucru deosebit de important, și anume că eșecul este inevitabil. Această revelație a fost una dintre cele mai eliberatoare.

În prima parte a cărții îți voi împărtăși diferite perspective, principii și moduri de gândire. Indiferent dacă ne referim la acceptarea imperfecțiunilor, la descoperirea frumuseții în lucrurile care nu funcționează sau la găsirea motivației, făcându-ți timp să te ocupi de tine în diferite feluri (acordând atenție atât sănătății mentale, cât și celei fizice), vei reuși să privești lucrurile în perspectivă, vei descoperi bucuria de a trăi, iar viața ta va fi îmbelșugată, prosperă și fericită.

La scurt timp după moartea bunicului meu, m-am angajat pentru prima dată la universitate, într-un domeniu care mă pasiona. M-am mutat la Londra, un oraș în care nu cunoșteam prea mulți oameni. În plus, aveam un partener care muncea foarte mult și lipsea în cea mai mare parte a timpului. A fost o perioadă în care m-am simțit descumpănită și în derivă.

Așa că mi-am luat aparatul foto și am început să documentez viața mea în Londra – fotografiind ceea ce mâncam, ceea ce-mi plăcea cel mai mult într-o anumită zi și, în general, lucruri care mă făceau să mă simt bine într-o perioadă când nu mi-era bine deloc. Am început să lucrez la blogul meu, publicând detalii despre lucrurile care-mi plăceau și împărtășind lumii latura aceea din mine care avea grijă să merg mai departe și să mă dezvolt.

Pentru început, aș vrea să aruncăm o privire asupra căilor prin care poți găsi ceea ce în japoneză se numește ikigai, adică menirea, țelul tău – ceea ce te face să te dai jos din pat dimineața. Apoi, vom vorbi despre wabi-sabi – acceptarea naturii efemere a existenței și acceptarea haosului din viața noastră –, înainte de a găsi frumosul în lucrurile imperfecte, prin intermediul artei kintsugi.


Alte titluri din aceeaşi serie, la Editura Litera: „Mica Enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii” de Meik Wiking, „Mica Enciclopedie Lykke. În căutarea celor mai fericiți oameni” de Meik Wiking, „Mica Enciclopedie Ikigai. Metoda japoneză de descoperire a scopului în viață” de Ken Mogi, „Marea carte despre fericire”. În pregătire: „The Art of Making Memories” de Meik Wiking.

libris.ro

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here