András Szabad, fotograf celebru ajuns la o vârstă când amintirile se cer povestite (52 de ani) , îşi redă trecutul. Poate pentru a înţelege, pentru a da un sens, ori poate pentru a filtra vinovăţii în speranţa că reziduurile vor rămâne în sfârşit în urmă, iar viaţa va curge din nou lin, aşa cum o făcea cândva, demult, înainte de comunişti şi înainte ca familia lui András să aibă de suferit din cauza lor.
Sunt elemente care leagă povestea din „Sfârşitul” de trecutul scriitorului Attila Bartis, născut la Târgu Mureş, în 1968: tatăl său, unul dintre organizatorii protestelor anticomuniste din Cluj din 1956, a fost condamnat la 10 ani de închisoare şi eliberat în 1963. Scriitorului însuşi i-a fost retrasă cetăţenia română în 1984. În acelaşi an, el a plecat în Ungaria, împreună cu familia…
În „Sfârşitul”, fotograful András Szabad îşi aminteşte cum, în tinereţe, a plecat din provincie la Budapesta împreună cu tatăl său – fost deţinut politic, abia eliberat. Drumul acesta dublu, dinspre margine spre centru – alături de tată – şi dinspre prezent spre trecut – în jurnalul fragmentat al fotografului, reprezintă pilonul pe care Bartis construieşte câteva vieţi, uneori luminate, alteori lăsate în umbră, aşa cum şi într-un atelier foto lumina este de multe ori concentrată pe subiectul de fotografiat şi mai puţin pe marginile spaţiului în care se realizează fotografia.
Structura inedită a romanului – salturile nu sunt marcate prin capitole, ci prin scurte notări vagi în paranteze, iar textul este clar delimitat în paragrafe spaţiate, care dau impresia unor strofe ori a unor note de jurnal – aşadar această structură, deşi aparent îngreunează lectura, are darul de a te prinde în ritmul poveştii. Un ritm în care se simte apăsarea naratorului, suferinţa cu care scrie, însă şi dorinţa lui de a retrăi nişte momente care parcă au trecut prea repede. De altfel, amintirile lui, înlănţuite în paragrafe, sunt cel mai bine conservate de fotografii. Scrisul lui e ca o răsfoire haotică de fotografii, fiecare în parte spunând o poveste.
„Fotografia nu are de ales. Fotografia nu vede viitorul. Şi, bineînţeles, nici trecutul. Fotografia nu e decât punctul în care viitorul se întâlneşte cu trecutul. E prezentul continuu, dacă vreţi.”
András Szabad îi priveşte în aceste fotografii pe toţi cei care i-au influenţat în vreun fel viaţa: bunici şi străbunici, mama lui – care a murit prea devreme (asemenea mamei scriitorului, care a murit când el avea 13 ani), tatăl lui – cu care are o relaţie rece (deşi stau în aceeaşi casă, se evită reciproc), fotograful bătrân care-l ia drept ucenic pe András, iubirile lui ieşite din comun, dar şi pe cei mulţi, comunişti sau nu, care i-au trecut pe lângă, atingându-l uneori, alteori nebăgându-l în seamă, ca o apă a timpului în care a fost nevoit să se scalde.
Pe lângă capacitatea indiscutabilă a lui Attila Bartis de a-şi prinde cititorul în magia scrisului său, m-a impresionat la „Sfârşitul” răbdarea cu care se retrăieşte totul. Naratorul de aici are maturitatea de a privi în ochi drama şi de a-i spune că o înţelege, dar că trebuie să meargă mai departe. El priveşte de la distanţă un zgârie-nori, ale cărui ferestre sunt ba sparte, ba spulberate în urma unei explozii, şi în timp ce analizează cioburile ori caută să zărească vreo mişcare dincolo de crăpături, e conştient că viaţa va merge mai departe şi că, deşi ce a fost nu rămâne decât în amintiri, blocul acela va fi reconstruit. Cineva va curăţa cioburile şi, pe scheletul blocului, va adăuga alte pătrate de sticlă.
„Nu văd niciun motiv ca, rememorându-mi propria viaţă, să mă apuc să inventez pentru familia mea o istorie măreaţă. N-aş fi în stare s-o fac şi nici n-aş avea cu ce.”
Aşadar, în „Sfârşitul” nu este o istorie măreaţă, ci „doar” povestea unei familii lovite de istorie. Zice Attila Bartis, în interviu cu Ana Maria Onisei, că „niciodată nu poţi să începi o viaţă de la zero”. Poţi, în schimb, să o povesteşti ca să o înţelegi mai bine ori ca să o suporţi mai uşor.
Attila Bartis, „Sfîrşitul”, Editura Polirom, 2017, 496 de pagini, traducere din limba maghiară de Marius Tabacu
Cartea poate fi cumpărată de la:
Fotografie reprezentativă de Chris Caines pe Unsplash
scrie un comentariu