Seara FILIT avându-i ca invitați pe Mircea Cărtărescu și Olga Tokarczuk a venit la capătul unei zile pline de evenimente literare, în care, în mai orice discuție, era pomenit noul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, japonezul Kazuo Ishiguro. Cu acest subiect a deschis întâlnirea și gazda impecabilă a evenimentului, Robert Șerban, în condițiile în care ambii scriitori erau și vor fi pe lista candidaților la acest premiu prestigios.
Un Mircea Cărtărescu în mare formă, ca o mașinărie literară care turează permanent numai la viteze superioare, și o scriitoare poloneză care a cucerit prin naturalețe chiar și atunci când s-a contrazis au colorat o întâlnire pe care poetul Robert Șerban a știut și să o destindă (chiar și ciocnind un pahar de vin cu invitații), dar și să o ducă spre profunzimea mesajelor pe care cei doi scriitori invitați le propagă în cărțile lor.
Cei doi, despre care am aflat că se cunosc de mulți ani, în urma unei burse la Berlin, s-au dovedit apropiați în convingeri. Ca exemplu de moment în care părerile lor nu s-au suprapus, am reținut că Mircea Cărtărescu îl consideră scriitor adevărat pe cel care continuă să scrie chiar și atunci când vine sfârșitul lumii, fără a mai ține cont de nimic, iar Olga Tokarczuk a precizat că are mereu în minte cititorul, reacția lui și timpul pe care acesta ar putea să îl dedice scrierilor ei. De altfel, scriitoarea poloneză a spus că, atunci când vede într-un aeroport un tânăr care citește, se gândește la ce ar putea să scrie ea pentru a-i plăcea acelui tânăr, convinsă fiind că o persoană care deschide o carte într-un răgaz precum cel de dinaintea unui zbor citește în mod constant.
Poate părea o banalitate dacă spun că a fost o seară magică, dar chiar așa a fost. Am zburat, datorită conexiunilor surprinzătoare ale celor doi scriitori, de la Kafka la Eminescu, de la Salinger și Nabokov la Rilke, și am ajuns cu imaginația și în subterane (când s-a amintit de „Rătăcitorii”, una dintre cărțile Olgăi Tokarczuk traduse la noi, la Editura Art), dar și pe acoperișul unui bloc turn pe care Mircea Cărtărescu a văzut cândva o pajiște și doi cai, deși se afla la 400 de metri înălțime.
Câteva fărâme din spusele celor doi scriitori:
- Despre premiul Nobel pentru literatură
Mircea Cărtărescu
„M-am dezobișnuit să mai comentez deciziile comitetului Nobel, unele dintre ele stranii… Ai un sentiment de straniu ca în Kafka la fiecare decizie, pentru ca este ciudată și nu poți găsi o structură, un fundament al fiecăreia. Dacă acest comitet ar da cu banul, distribuția câștigătorilor ar fi cam aceeași.
Cât timp se dă pentru literatură acest premiu, alegerea lui Ishiguro este foarte bună. Ishiguro este un autor serios, o alegere foarte bună, care dă speranță, pentru că este un scriitor real.”
Olga Tokarczuk
„Am fost puțin emoționată și surprinsă de această decizie, însă îl cunosc pe Ishiguro ca pe un pasionat de tot ce se întâmplă în lume… Îl iubesc și îi citesc cu interes cărțile.”
- Despre poezie
Mircea Cărtărescu
„Scriu poezie tot timpul. De altfel, n-am scris niciodată altceva, chiar dacă poeziile mele sunt scrise sub forma romanelor ori a eseurilor. Tot scrisul intens este poezie. Tot ce este în jur este poezie, pentru că depinde numai de noi să privim totul cu ochi de poet.”
Olga Tokarczuk
„Am început să scriu poezie când eram tânără, pentru că nu aveam timp sa scriu proză. Poezia este o formă inedită de a transmite niște stări, niște sentimente care apar și dau posibilitatea transmiterii unor impulsuri. Același lucru încerc să-l fac și prin proză, doar că îmi ia mai mult timp.”
- Despre rolul scriitorului și implicarea lui socială
Mircea Cărtărescu
„E o alegere mai bună cea a salvării colective față de cea a salvării individuale. De altfel, despre asta am scris în Solenoid. Am ajuns la concluzia că fiecare voce contează.”
Olga Tokarczuk
„Niciodată până anul acesta nu m-am gândit să emigrez… Însă cred că e bine să rămân în țara mea, să încerc să găsesc un sens la tot ce se întâmplă.”
Ulterior, a spus: „consider că fac mai mult bine omenirii scriind cărți și nu participând la manifestații politice”.
- Despre fericirea prin literatură
Mircea Cărtărescu
„Literatura nu e Prozac, nu ne face pe toți emoticoane zâmbărețe.” (a trimis și la Salinger, care a scris undeva că bucuria este solidă, iar fericirea lichidă)
Olga Tokarczuk
S-a contrazis chiar și spre propriul amuzament spunând că „lectura unei cărți nu poate să te conducă decât către iubire”, dar și „dacă vrei să fii fericit, să nu citești”.
- Ratarea înseamnă viaţă, adevăr, asumare – despre „Viteza luminii” de Javier Cercas - 7 ianuarie 2023
- Iubeşte-mă fără milă! – despre „Ce-am mai râs! O poveste serioasă” de William Saroyan - 2 ianuarie 2023
- Trista şi înduioşătoarea poveste a unui minor neînsoţit – despre „Friends, iubiri şi marele lucru teribil” de Matthew Perry - 11 decembrie 2022
