cronici recomandări

Singur în fața umbrei lumii: „Carnete I. Mai 1935 – februarie 1942” de Albert Camus

Paginile de însemnări cumulate într-un prim volum din această serie, scris de Albert Camus (1913-1960), cel care, la doar 44 ani, primea Nobelul pentru Literatură, se află acum mai aproape de cititorii români într-o ediție îngrijită de Marina Vazaca și în traducerea din limba franceză semnată de Micaela Ghițescu. Seria de autor a Editurii Polirom, dedicată lui Albert Camus, e completată astfel de Carnete I. Mai 1935 – februarie 1942.

Scriitor coborât din turnul de fildeș în care se închideau adeseori scriitorii secolului precedent, Camus face însemnări și notează în jurnal încă de la 22 ani. Notele sale cuprind adesea reflectări filozofice, cugetări cu privire la realitatea imediată sau infuzii de-a dreptul poetice pe care le presară firesc de-a lungul acestor pagini.

Îl descifrăm, în contemporaneitate, ca pe cel care a știut să citească în miezul propriei existențe, să vadă și dincolo de el însuși și să fie astfel nepieritor prin cugetările sale și, în prezent, la fel de actual, la fel de necesar nouă.

În august 1937 scria:

„De câte ori ascult un discurs politic sau îi citesc pe cei care ne conduc, sunt speriat că de ani de zile nu aud nimic care să sune omenește. Întotdeauna aceleași cuvinte care spun aceleași minciuni. Și faptul că oamenii se împacă cu asta, că mânia poporului n-a nimicit încă aceste momâi de paie este dovada că oamenii nu acordă nici o importanță guvernanților și că se joacă, da, chiar așa, se joacă cu o întreagă parte a vieții lor și a intereselor lor așa-zise vitale”.

Avea înțelepciunea profundă a celui care, prin educație, prin exercițiile de admirație față de alți scriitori reușește să surprindă viața dincolo de orice miraj:

„Când eram tânăr, le ceream oamenilor mai mult decât puteau să dea: o prietenie continuă, o emoție permanentă.

Acum știu să le cer mai puțin decât pot să dea: o tovărășie fără fraze mari. Iar emoțiile, prietenia, gesturile lor nobile își păstrează în ochii mei întreaga valoare de miracol: un întreg efect al harului”.


Dacă îţi place site-ul citestema.ro:


Paginile din Carnete sunt oportunitatea perfectă pentru cititorii care vor să îl descopere pe cel care a scris Ciuma, Străinul și Căderea. Să trăiască, prin lectură, frânturi din viața sa și să împrumute frumusețea unor mărturisiri care nu pot decât să sculpteze în cotidian până la esență:

„Astăzi, mă simt liber față de trecutul meu și față de ce am pierdut. Nu vreau decât restrângerea asta și spațiul acesta închis – fervoarea asta lucidă și răbdătoare. Și la fel ca pâinea caldă pe care o strângi în mână și o frămânți, nu vreau decât să-mi țin în mână viața, asemenea acestor oameni care au știut să-și petreacă viața închiși între flori și coloane”.

Multe dintre însemnări surprind și tumultul creativ împreună cu temerile, concluziile și plecăciunile în fața unei vieți curmate mult prea devreme.

Întotdeauna paginile de jurnal sau de note și însemnări ne vor aduce mai aproape de omul din spatele creației și, totodată, de opera sa. Vom oferi un chip nou celui pe care nu am reușit să-l descifrăm decât parțial prin ceea ce a scris. Cu siguranță, suntem din nou martorii paginilor care, adesea, nu aveau menirea să ajungă la nimeni altcineva. Și suntem, cu atât mai mult, printre cei care au șansa de a se apropia și astfel de Camus.

Îl fac aceste pagini din Carnete mai prezent ca niciodată? Cu siguranță. Un scriitor rămâne viu și prin memoriile sale, prin jurnalele și însemnările sale, prin ceea ce culegem, ca niște arheologi atenți, din tot ce a rămas în urmă, chiar și când era menit să fie ascuns privirilor iscoditoare. Numai că astfel Camus pătrunde cu adevărat în „jocul frunzișului și al lumii”:

„Prizonier al peșterii, iată-mă singur în fața umbrei lumii. După-amiază de ianuarie. Dar frigul se menține în străfundurile văzduhului. Pretutindeni o peliculă de soare gata să crape sub apăsarea unghiei, dar care îmbracă totul într-un surâs etern. Cine sunt și ce pot eu face altceva – decât să intru în jocul frunzișului și al lumii. Să fiu raza de soare în care mi se consumă țigara, blândețea și pasiunea discretă care respiră în aer. Dacă încerc să ajung la mine, mă găsesc tocmai în străfundurile acestei lumini”.

Modest cititor, te vei bucura astfel de paginile în care frumusețea încununează tot, de ceea ce îți este oferit acum într-un prim volum al Carnetelor semnate de Albert Camus.

Pătrundem astfel în spiritul lui Camus, iar însemnările sale pătrund în spiritul nostru. Un transfer care ne modelează, ne apropie de noi înșine și ne oferă o perspectivă necesară la aproape un secol distanță din momentul în care au fost scrise aceste pagini.

Albert Camus, „Carnete I. Mai 1935 – februarie 1942”, Editura Polirom, anul publicării: 2023, nr. pagini: 216, traducere: Micaela Ghiţescu

Cumpăraţi cartea de la:


Fotografie reprezentativă: Dim Hou / Unsplash

despre autor

Mihaela Pascu-Oglindă

Scriitoare şi critic literar, absolventă a Facultăţii de Limbi și Literaturi Străine și a masteratului de Teoria și Practica Editării de Carte, Universitatea București.

A debutat cu poeme în antologie în 2015 și cu proză scurtă în antologia „Cum iubim”, Vellant, 2016. Primul roman, „Camera de probă”, a apărut în 2017 la Editura Eikon, urmat de „Memoria corpurilor” în 2018 și volumul de poezii „Mijloace nefaste de supraviețuire” (2021).

Din octombrie 2019 a înființat clubul de lectură CititOARE care se organizează lunar. Cronicile de carte apar pe citestema.ro și în Suplimentul de cultură.

scrie un comentariu