elefant.ro

O poveste extrem de actuală, „Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată” (Editura Polirom, 2020), redă un moment dificil din istoria Islandei. În toamna anului 1918, gripa spaniolă ajunsese şi în ţara nordică, iar scriitorul islandez Sjón a redat extrem de vizual modul în care arăta capitala Reykjavík.

„O linişte sinistră s-a aşternut peste cele mai agitate şi zgomotoase părţi ale oraşului. Nici un bocănit de copite, nici o roată de căruţă hurducându-se pe caldarâm, nici un motor de maşină, nici un duduit de motocicletă, nici o sonerie de bicicletă. Nici un hârşâit de fierăstrău venind dinspre atelierele de tâmplărie, nici o lovitură de ciocan dinspre fierărie, nici o uşă trântită în depozitele de marfă. Nici o pălăvrăgeală dinspre servitoarele care merg către vest, la spălătoria cu apă termală, nici un strigăt dinspre docherii care descarcă marfă şi nici dinspre băieţii care împart ziare prin centru…” (traducere din limba islandeză de Ovio Olaru)

Pentru a scrie astfel în „Mánasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată”, Sjón s-a documentat foarte atent. De altfel, în acest roman (la Polirom, de acelaşi autor, au mai apărut „Vulpea albastră”, traducere din limba engleză de Anca Băicoianu, şi „Din pântecul balenei”, traducere din limba engleză de Anca Diaconu), el nu tratează numai tema epidemiei de gripă spaniolă. Alte două direcţii au avut nevoie de lecturi îndelungate: interesul islandezilor pentru cinematografie şi istoria homosexualităţii din Reykjavík.

Cum a prins cele trei teme într-o singură poveste

„Mulţi ani am strâns materiale despre cele trei elemente care formează fundalul poveștii lui Máni Steinn”, a mărturisit scriitorul într-un interviu, dar a recunoscut că vreme îndelungată nu a reuşit să găsească cheia acestor elemente, modul în care s-ar putea ele lega pentru a forma un roman. Totul s-a schimbat când a avut ideea de a plasa în mijlocul epidemiei un adolescent care putea privi totul din exterior, fără a fi afectat emoţional, ca alţi cetăţeni din oraş, care pierdeau zilnic pe cineva drag din cauza gripei spaniole. „Sigur, băiatul acesta era înnebunit după cinematografie, iar asta mi-a permis să împletesc povestea cu viaţa lui. Totuşi, nu puteam înainta pentru că nu găsisem motivul pentru care acest băiat era un outsider în societate…”

Motivul de care mai avea nevoie l-a găsit după ce a citit „A Life Apart” de Neel Mukherjee. Atunci a realizat că Máni Steinn trebuie să fie homosexual.

„Când am aşezat acea piesă de puzzle, povestea s-a limpezit uimitor, iar scrisul a durat mult mai puțin decât mi-am imaginat.”

În 1918, la Reykjavík, se putea vedea un film nou la fiecare trei zile

În ce priveşte cinematografia din Reykjavík de până în 1919, Sjón a fost uimit să constate că în presa vremii s-a scris foarte puţin despre acest aspect, mai ales că s-au difuzat foarte multe filme bune în primii ani ai lungmetrajului. Scriitorul a spus că doar în 1918 nu mai puţin de 90 de filme au fost importate în Islanda, iar o dată la trei zile un film nou era lansat la unul din cele două cinematografe din Reykjavík, oraş în care locuiau 15.000 de oameni.

Editura Polirom; anul publicării: 2020; nr. pagini: 168; traducere din limba islandeză de Ovio Olaru

Mánasteinn se înscrie între marile opere literare despre viaţa în timpul epidemiei de gripă spaniolă.” (The Nation)


Puteţi cumpăra cartea de la:


Sursa foto scriitor: pagina de Facebook FILIT / 2019

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here