Ştefan Traian Iancu, despre „Aripi în pahar”

eu, Iancu, sunt pentru naturalețe. pentru mine scrisul este exact cum ia naștere din degete, în vreme ce alte discuții sunt de prisos.

 „Aripi în pahar” n-are o acțiune relativ complicată. scrisul este concis, natural și nu foarte șlefuit.  romanul a luat naștere involuntar în cursul unei luni. pentru mine, prima și ultima propoziție sunt cele mai importante.

personajul Stancu nu știe prea multe, poate doar că vrea să scrie. la numai 21 de ani își începe presupusa ocupație făcând lucruri pe care el le considera fundamentale unui scriitor. de exemplu, caută să renunțe la casa părinților, profită din plin de alcool și cunoaște o varietate de femei. muzele lui Stancu nu sunt numai reprezentantele sexului frumos, ci și paharul, independența și, cel mai important, mașina de scris.

având principala carateristică de a nenoroci aproape orice, reușește să se încurce cu autoritățile, cu nevasta unui pește, cu prostituatele, cu un arab căutat internațional pentru mai multe infracțiuni și cu o editură. Stancu reușește să obțină o înțelegere pe care fiecare scriitor mărunt și nu numai și-ar dori-o: editura plătea lunar chiria pe baza scrierilor sale trimise constant. așadar, îi sună bine, dar nu poate dura pentru totdeauna.

celelalte personaje contribuie major sau minor la progresul (sau regresul) tânărului autor, infleunțându-l fizic sau mental. de pildă, barmanul Andy întotdeauna îl încurajează pe Stancu să fie recunoscător faptului că e în viață cu replici precum: „Stancule, măcar respiri!”.

scrisul este unul necenzurat, ironic, în care fiecărui personaj i se conturează un profil din ce în ce mai suspicios sau discutabil pe măsură ce evoluează acțiunea. adevărul fierbe pe fiecare pagină până când ajunge la momentele de climax, unde explodează și se face simțit tot mai mult.

Despre autor

douăzeci și unu de ani, născut și crescut în București. scrisul mi s-a întipărit în existență de câțiva ani, nepublicând nimic până la acest moment. am avut de-a face cu proză scurtă, poeme, poezii cu rimă, chiar și o piesă de teatru. sunt de părere că un concurs literar sau un blog nu reprezintă tocmai rostul unui presupus scriitor. pentru mine, un scriitor trebuie doar să scrie și să nu vorbească prea mult despre asta.

Ştefan Traian Iancu, „Aripi în pahar”, Libris Editorial, anul apariţiei: 2019, nr. pagini: 362

Cartea este disponibilă pe libris.ro.