Ce se întâmplă cu volumele de poezie care rămân necitite? Mai ales în momentul în care autorul sau autoarea își dă seama că efortul de a scoate la lumină acea carte a fost (aparent) în zadar. Când nu există interes vădit pentru micro-universurile poetice respective și nici pentru „odăile luminoase ale cuvântului”.
Trebuie să fim atât de speriați de a doua noastră natură (o voi boteza armura poetică) sau, mai degrabă, să ne bucurăm de traseu și de ceea ce putem influența direct prin acțiunile și versurile noastre? Acestea sunt interogațiile și gândurile pe care le îndrept spre ACEL Silviu Gongonea (SG), care tocmai predase manuscrisul cărții „A doua natură” (Editura Aius, Colecția Poesii, 2017).
Sudic, 36 de ani, oblăduit de blândețea morții. Un citat perfect pentru rubrica de matrimoniale dintr-o revistă a anilor 2000, un citat care se potrivește de minune cu a doua natură. Mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc atunci pe SG și să-l las să-și ducă poemul până la capăt prin târgul ruinat, pe care îl crede stâlpul țării sale. No pun intended!
Am avut mai multe trasee pe care să calibrez acest text despre o carte foarte greu de procurat (eu am primit-o în dar de la un prieten din Craiova). Am ales un decupaj din prefața lui Nicolae Coande, care proiectează luminile scenei pe EKG-ul poetic al lui SG. Criticul craiovean spune că „Gongonea este serenul observator al vieții care se ascunde în pliuri”. Plecând de aici, nu pot să nu observ camuflarea sau eschiva cu care SG își strunește partitura poetică. Nu-și dorește să fie în prim-plan și are câteva plăceri simple. Adversarii consumerismului le-ar numi bio, eco sau raw-vegan:
„Sunt un sudic și totuși/ tânjesc după blândețea soarelui,/ după sucul murelor pârguite devreme” (Existența poetului, p. 13).

Silviu Gongonea – A doua natură. Un univers simplu, pe deplin funcțional
Mergem mai departe cu a doua natură. Dacă am construi coloană sonoră a cărții și, în același timp, un schelet muzical, pe care să îl confruntăm cu originalul, ar fi cazul să ținem cont de indicațiile scenice de la SG.
▼
„Am 36 de ani,/ am teama aceea care/ s-a preschimbat în refugiu/ am.” (Încurcături sentimentale, p. 31)
Dar și de cuvintele poetului Romulus Bucur, care spunea despre universul poetic al lui Gongonea că e simplu și pe deplin funcțional. Mai mult, optzecistul punctează: „un univers al micului orăşel, dramatic la urma urmei, dar nedramatizat.” (Revista ARCA 10-11-12, 2017).
Un mix-tape cu a doua natură ar cuprinde (selectiv) următoarele piese:
Fața A: Deep Purple – When a Blind Man Cries, Dire Straits – Iron Hand, Eddie Vedder – No Ceiling, Belinda Carlisle – Heaven is Place on Earth;
Fața B: Nick Cave and The Bad Seeds – Red Right Hand, Tom Waits – Martha, Janis Joplin – Summertime, Agalloch – Not Unlike the Waves.
Susţineţi citestema.ro:
Familia (Cecilia & Elena), universul domestic (mistic în propria sufragerie), târgul ruinat (orașul de reședință) sunt catalizatorii nașterii și menținerii celei de-a doua naturi. SG calcă mereu pe linia subțire dintre cele două LUMI, care se intersectează într-un singur punct, pe care nu-l vom dezvălui.
„Pesemne că/ acei oameni prinși între două lumi/ își dau bună ziua în limba lor/ și merg mai departe” (Să nu cauți rosturi, p. 28)
„Să viețuiești cu adevărat în cuvânt/ în odăile lui luminoase/ care păstrează parfumul prezenței/ și ne amintește mereu” (Să treci, p. 55)
Și totuși volumul lui Silviu Gongonea și-a mai găsit un tovarăș de drum la 6 ani de la tipărire. Iar dacă voi lăsa cartea să călătorească prin univers, vor veni și alții.
„Să treci
cu scrisul tău
dincolo de moarte
de întunericul ei
desăvârșit.
Să viețuiești cu adevărat în cuvânt
În odăile luminoase
care păstrează parfumul prezenței
și ne amintește mereu.”
(Să treci, p. 55)

Silviu Gongonea, „A doua natură”, Editura AIUS, anul publicării: 2017, 70 de pagini
[…] Silviu Gongonea – A doua natură; […]