Am citit romanul Anei Barton, Ophanim, așa cum am citit cartea lui Mihail Șișkin, Părul Venerei, cu mirare și cu o căldură care mi-a îmbrăcat sufletul, ca o haină, ca o emoție, ca o țară inedită pe care tocmai o vizitez și-mi rămâne pe retină toată viața, ca cineva care plânge și-mi spune că va purta cu sine cadavrul acestui dor pentru totdeauna, mi-a amintit toate cuvintele de „hei, ne revedem c...
citeşte-mă!