cronicikooperativa poeticăpoezierecomandări
Mi-e teamă pentru zeul/ Ce se va hrăni cu mine: Ileana Mălăncioiu, „Urcarea muntelui”
E seară, e iarnă, e frig,/ Sînt singură, tremur, mi-e teamă. Somnul își coboară valul țesut din dureri peste ochii obosiți. Pământul îmbibat cu oasele & carnea celor cunoscuți cândva formează ochelarii care doar noaptea pot fi purtați. Și doar cu ajutorul lor visele construiesc realitatea ascunsă ziua. Fiecare loc în care s-a produs o dispariție & o moarte e pătat cu vopsea neagră: când ...
citeşte-mă!