Într-un imperiu pe cale de prăbuşire, reprezentantul unei familii albaneze cu tradiţie ajunge, la îndemnul rudelor, să lucreze în cea mai temută instituţie: Tabir Saray, Palatul Viselor. Ideea lui Kadare este teribilă: din dorinţa de a controla totul, puterea colectează visele din imperiu, le îndosariază şi le analizează, pentru a identifica şi prezice orice acţiune de subminare a autorităţii...
citeşte-mă!
Copilăria şi adolescenţa lui José. Cum a ajuns să fie primul din familia sa numit şi Saramago (tatăl său era de Sousa). Unde Saramago înseamnă „hrean”. Unde tot datorită tatălui, subofiţer de poliţie, a ajuns membru al clubului (de suporteri) Benfica Lisabona. „Era mai mult dorinţa lui decât a mea”, zice José, care te priveşte, dintr-o poză de pe la 10-12 ani, cu nişte ochi precum două măsli...
citeşte-mă!
„A doua zi nu a murit nimeni.” Aşa începe şi se termină romanul acesta, în care Saramago mi s-a părut amuzant, ca-n „Omul duplicat” sau „Toate numele”, dar şi grav, precum în „Pluta de piatră” sau „Peştera”. Practic, începând cu un 31 decembrie, ora 24.00, nu mai moare nimeni. Numărul bolnavilor în fază terminală creşte până la stadiul în care spitalele nu mai pot face faţă, iar economiştii t...
citeşte-mă!