cronicipoezierecomandări
Zâmbet și lacrimă pe-același obraz – despre „Stricarea frumuseţii” de Liviu Ioan Stoiciu
Dialoguri din imediata realitate: „auzeam: e sărbătoare azi, tontule, nu mai citi atât/ și nu mai scrie// schimbam vorba: e păcat să prășești duminica în/ grădiniță, în interior la tine,/ bunicule, nu să citești și să scrii... nu/ mă învăța tu pe mine: lasă fanionul odată și/ deschide bariera, că ne bat/ oamenii.” O învălmășeală de simțiri ce nu poate fi descrisă decât într-un unic fel: „...
citeşte-mă!