Din primele rânduri ale acestei cărticele remarci singurătatea. Un om singur, fără nume, a cărui unică plăcere este de a căuta strălucirea unei sticle pe valurile oceanului din apropiere, este cufundat într-o aşteptare dureroasă. Nu ţi se spune nimic despre trecutul Destupătorului de Sticle din Ocean. Din cuvintele puţine ale poveştii, poţi intui că nu de fericire a avut parte omul acesta ...
citeşte-mă!
Dincolo de faptul că are genul acela de combinaţie între umor şi morală (subtilă) care sigur le va plăcea copiilor, „Confesiunile unui prieten imaginar” surprinde prin perspectiva narativă: povestea e scrisă de cineva care, în realitate, nu există. Cumva, asta mi-a adus aminte de romanul lui Matei Florian, „Si Hams Si Regretel” (Polirom, 2009), un deliciu peste care s-a trecut prea uşor... ...
citeşte-mă!