Intervalul este locul definitiv al sculpturilor brâncuşiene, cum orice idilă eminesciană se desfăşoară în spaţiul Întrelui/Imaginalului, cel al îngerimii, transcenderii. Forma simplă a sculpturilor lui Brâncuşi este una purificată, organicul fiind sugerat în ovoidul „pătruns” de spirit/duh, locuire în suprafiresc. Locul de fiinţare, prin urmare, nu este unul de depozitare, de expunere, ci sculptu...
citeşte-mă!
Față în față cu statuia poetului român al cărui nume s-a așezat pe drept între marile nume ale literaturii universale, îmi vin în minte cuvintele Rosei del Conte: „și dacă sufletul popoarelor se oglindește în cuvântul poeților, Eminescu reflectă istoria poporului său, depunând mărturie pentru ea”. (Rosa del Conte, „Eminescu sau despre absolut”, ed. Dacia, 1990). Fără îndoială că secolul al...
citeşte-mă!