O poezie (aproape) zen sau Adevăratul Roger Verbal Kint al poeziei românești contemporane
Nu e Vlad Drăgoi chiar atât de zen în Aer, păsări, bere, dar se apropie. Sau, mai bine spus, tinde spre un soi de equanimity[1]. Cele afirmate devin cu mult mai evidente dacă, după ce ai citit acest volum de poezie, după aceea, ai (re)citit sergio leone, apărut în 2017 la Charmides. Dacă în volumul din 2017 există o întreagă înscenare a vinii, a reconfigurării post-factum a perspectivei na...
citeşte-mă!