cronici kooperativa poetică poezie recomandări

Timpul femeilor, calculat în funcție de timpul bărbaților: „Curriculum. Refrene ale recuperării și memoriei” de Mădălina Oprea

Mădălina Oprea debutează cu volumul Curriculum. Refrene ale recuperării și memoriei, un volum feminist amplu, care mizează pe discursul confesiv. Volumul este împărțit în Corpus istoric, documentar & politic al amintirilor mele și Sunt fata timpurilor mele/ Linii de fugă spre un viitor apropiat. Poezia confesivă feministă are un dublu rol, pe de o parte îndeplinește nevoia de reprezentare, iar pe de altă parte pe cea de auto-reprezentare, oferind astfel o perspectivă complexă asupra experienței și identității.

Poemul Autoportret deschide volumul, plasând cititoarea/cititorul în fața unui adevăr incontestabil, și anume socializarea problematică a persoanelor de către patriarhat:

„În opinia mea, conștiința istorică referitoare la rolul educației pentru fete este/ foarte importantă, deoarece ne ajută să înțelegem de ce felul în care ne privim/ în prezent ca fete, la școală și în lume,/ trebuie rescris” (p. 10).

Deconstruirea privirii patriarhale este necesară în procesul de recuperare și revendicare a corporalității feminine. De altfel, Mădălina Oprea atrage atenția și asupra procesului de-personalizării, pe care multe persoane îl suferă atunci când corpurile lor sunt normate din exterior:

            „Nu e ușor să stai doar tu cu corpul tău,

            corpul își amintește:

                        II obiectificarea;

                        II atingerea;

                       II rușinea;

                        II violența;

                        II discriminarea.” (p. 13).

Volumul reconstruiește o istorie personală, devenind o voce comună a experiențelor fetelor din România, și recuperează diferite momente din copilărie, adolescență, dar și din viața de adult. Cântecul Virginității surprinde preocuparea patriarhatului pentru virginitatea femeilor, pentru păstrarea unui așa-zis statut „pur” al femeii, dar și toată angoasa, frica chiar disprețul generat de „pierderea” acestui statut: „Am înțeles foarte târziu ce este «testul virginității»;/ până am înțeles, doar am știut că «virginitatea» este ceva ce există/ în mine,/ undeva;/ există și la băieți,/ dar la mine va conta mai mult/ pentru că sunt fată” (p. 64); „și, odată ce virginitatea mea ajungea la el/ el devenea «bărbat»,/ eu deveneam «curvă»” (p. 68). Frica, rușinea, vina, dezgustul sunt instrumente pe care patriarhatul le folosește cu intenția de a suprima anumite categorii de persoane, de a le reduce la tăcere, pentru a nu putea contesta ordinea deja stabilită.

Mădălina Oprea scrie și despre munca nevăzută a mamelor, a femeilor, care contribuie la buna funcționare a familiei/casei. Într-o societate patriarhală se așteaptă de la femei să renunțe la părți din viața lor pentru a se dedica îngrijirii casei, și să își construiască identitatea în jurul ideii de sacrificiu. Poemul Cântec despre familie surprinde și dinamica dintre surori, cum sora cea mare, în multe dintre cazuri, primește un rol matern înainte de vreme:

„«Sora» înseamnă mai degrabă «Mama» pentru mine/ pentru că adulții i-au pasat responsabilitatea de a mă îngriji,/ iar eu o urmam peste tot,/ ca un fel de umbră” (p. 97).

Totodată, Mădălina Oprea descrie și așteptările pe care le au societatea și familia de la fiice, de a fi perfecte:

„Vreau să înlocuiesc «copilul-aproape-perfect»/ din acest portret de familie/ și să așez în locul lui:/ «copilul-nefericit»/ «copilul-rezilient»/ «copilul-obedient»” (p. 103).

Poemul discută și ideea de familie, care într-o societate tradițional-patriarhală reprezintă un nucleu pe care nu îl poți respinge:

„«Familia este familie»/ am auzit,/ dar aș fi vrut să fi auzit și că familia este unul dintre elementele de care te poți/ desprinde,/ că desprinderea, deși foarte dureroasă,/ e posibilă,/ îi poți supraviețui” (p. 105).

Conceptul de familie este deconstruit de Mădălina Oprea, iar familia biologică este înlocuită de familia aleasă.

Partea a doua a volumului, Sunt fata timpurilor mele/ Linii de fugă spre un viitor apropiat, este format din cinci poeme care au următoarele subiecte: generația, prietenia, munca, plăcerea și iubirea. Toate aceste subiecte sunt prezentate dintr-o perspectivă feministă, fiind contestată invaziunea patriarhatului în viața femeilor. Timpul femeilor este, de fapt, calculat în funcție de timpul bărbaților, munca femeilor este una nevăzută, patriarhatul invalidând munca fizică și emoțională pe care femeile o depun; relațiile romantice sunt totdeauna percepute ca fiind hetero, iar orice abatere este adesea pedepsită; relațiile dintre femei sunt adesea relații competitive, ș.a.m.d.

Volumul este reprezentativ pentru direcția feministă din poezia contemporană românească. Poemele Mădălinei Oprea contestă perspectiva patriarhală, și o înlocuiește cu o perspectivă blândă, inclusivă și complexă a identității și experienței feminine. Volumul invocă un soi de nostalgie după un timp irecuperabil, însă vocea Mădălinei Oprea rămâne înțelegătoare, niciodată distantă, iar fiecare poem atinge această dimensiune de closure. Un volum atât de necesar în spațiul românesc, scris „cu gândul că scrisul transformă, vindecă, apropie” (p. 144).

Mădălina Oprea, Curriculum. Refrene ale recuperării și memoriei, frACTalia, anul publicării: 2023, nr. pagini: 234

Cartea poate fi cumpărată de la:


Fotografie reprezentativă: eberhard grossgasteiger / Unsplash

despre autor

Andrada Yunusoglu

Absolventă și acum doctorandă a Facultății de Litere din București; interesată de tot ce e nou în poezie, de teorii feministe, intersecționale și studii de gen; câteodată sunt și poetă.

scrie un comentariu