O carte intitulată „Zile de Crăciun” și primită chiar în preajma acestei sărbători aproape că se auto-prezintă ca lectură obligatorie, ca fiind „cea mai în ton” cu spiritul Crăciunului. Poate că tocmai această evidență m-a îndepărtat de la a o citi în acea perioadă, când părea a fi cea mai relevantă. Și poate că, inconștient, am vrut să „testez” semnificația unei cărți care vorbește (aparent) doar de Crăciun, dar care, în fapt, spune, pe scurt, povestea unei vieți și a unei traume, prin intermediul altor povești, țesute în jurul sărbătorii Crăciunului.
„Zile de Crăciun” e o carte magică, pentru că este mult mai mult decât ceea ce pare la prima vedere și pentru că oferă o bogăție de surprize, exact așa cum un fulg de nea, privit de aproape, e o constelație de minuni. Jeanette Winterson nu este doar un excepțional povestitor, ci și un om generos care se oferă publicului cu onestitate și curaj, date fiind controversele stârnite de opțiunile sale de viață.
Prima surpriză pe care o ai este chiar dedicația cu care autoarea alege să-și prefațeze cartea: „…soției mele Susie Orbach…”. O asemenea declarație de iubire și de asumare publică a unei decizii de viață nu e la îndemâna oricui: Jeanette Winterson nu-și ține homosexualitatea ascunsă sub preș, la adăpost de ochii publicului, într-o convenabilă paranteză a tăcerii. Ea își declară public iubirea oficializată față de o persoană de același sex, cu naturalețea cu care acest lucru se întâmplă în cuplurile heterosexuale. Indiferent de care parte a baricadei te-ai afla, nu poți să nu admiri verticalitatea unei asemenea atitudini.
O altă surpriză au constituit-o minunatele rețete culinare festive, potrivite celor 12 zile de sărbătoare ce încep cu Ajunul Crăciunului, și care, fiecare, conțin fărâme din istoria personală a autoarei. Fie că devoalează rețeta preferată a unora dintre prietenele sale, personalități literare precum Ruth Rendell, Kathy Acker sau Kamila Shamsie, fie că descrie felul în care mama sa făcea plăcintele cu mere, ori vorbește despre „budinca însiropată cu sherry a tatei”, Jeanette Winterson ne împărtășește fragmente din propria viață, care a fost, nu de puține ori, supusă judecăților celor mai dure din partea celorlalți.
Bucuria, talentul și, de multe ori, umorul (Jeanette Winterson nefiind o bucătăreasă dintre cele mai pricepute) cu care descrie niște banale rețete fac din acestea un adevărat festin literar, o celebrare a convivialității și initimității, care reprezintă, de fapt, adevăratul spirit al Crăciunului. Oricât de neîndemânatici am fi în bucătărie, să gătim alături de cei dragi în zilele de sărbătoare reprezintă un ritual care decupează din timpul real timpul magic al apropierii și al iubirii necondiționate. Iar ritualurile sunt esențiale dată fiind relevanța lor anticipativă, de pregătire, practică și psihologică, pentru un anume moment care devine, astfel, semnificativ prin el însuși.
Unul dintre aceste momente este Crăciunul, sărbătoare cu profunde semnificații religioase, dar cu origini atât de îndepărtate, încât cu greu ne-am putea imagina alăturarea Crăciunului, așa cum îl celebrăm noi actualmente, cu festivalul roman al Saturnaliilor, ce sărbătorea întoarcerea soarelui. Jeanette Winterson ne arată că, dincolo de date, conjuncturi istorice sau pur și simplu folclor, Crăciunul a înflorit în conștiința tuturor populațiilor planetei, grație semnificației sale de sărbătoare a poveștii, miracolului și familiei. Omul are nevoie de miracole și are nevoie de familie: sunt două dintre cele mai importante ingrediente ale nutririi sufletești, ale bogăției de sine.
Și nu întâmplător Jeanette Winterson vorbește despre Crăciun și despre familie, ci ca un antidot la o lungă istorie de derivă sufletească provenită din atitudinea mamei sale față de homosexualitatea propriei fiice. Este mijlocul prin care un trecut dureros poate fi reinterpretat, astfel încât să capete un nou sens: acela al iertării.
„Zile de Crăciun” este o epifanie a iertării, modul discret al lui Jeanette Winterson de a recupera figura maternă ce i s-a sustras cu obstinația intoleranței, dar și cu apăsarea regretului. Printre povești magice (cu stafii, mame de zăpadă sau broscoi de argint) sau obișnuite (ce istorisesc iubirea dintre cei de același gen), printre întâlniri ce par obișnuite, dar sunt departe de a fi așa și, nu în ultimul rând, printre mirosurile îmbietoare ale mâncărurilor de Crăciun, Jeanette Winterson face pace cu propriul sine și cu propria mamă, îmbrățișând, fără regretele trecutului, opțiunea de a fi diferită și miracolul existenței.
Jeanette Winterson, „Zile de Crăciun”, Editura Humanitas fiction, anul publicării: 2017, nr. pagini: 328, traducere: Vali Florescu
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Annie Spratt pe Unsplash
scrie un comentariu