cronici kooperativa poetică poezie recomandări

Toată tensiunea acumulată – despre „în timp ce tu” de Mihai Marian

scris de Savu Popa

Originalitatea formulei propuse de către Mihai Marian rezidă din două aspecte, destul de des întâlnite în poezia acestuia: notația alertă, febricitară, a unui psihism, uneori, elucubrant și confesiunea tensionată, prin care poetul se raportează la lumea din jur, ca ,,un atent observator al degringoladei cotidianității” (Ovidiu Nimigean).

Umanul trece prin filtrul, adeseori coșmaresc, al unor experimente de limbaj sau al unor situații traumatice și cunoaște o degradare continuă în direcția unui sentiment al unui real malaxor, copleșitor sau halucinant și al unor viziuni thanatice. Cu toate acestea, cartea sa în timp ce tu, o ediție revizuită al celui de-al doilea volum de poezie al autorului, cuprinde texte în care, între experiențele himerice sau prozaice ale intimității și un cotidian biografic, versatil și interiorizat, se întinde, când o discrepanță tot mai accentuată, când o apropiere generatoare, însă, de angoasă și incertitudine. Toate acestea sunt transpuse printr-un discurs ce trece, cu o ușurință aparte, ,,de la halucinație rece la un vizionarism bine temperat” (Ovidiu Nimigean).

Între imaginea lumii de afară, uneori mult prea incompletă, deficitară din punct de vedere insolit, și tumultul de trăiri interioare și de simțiri limitate, apare falia dintre un real covârșitor, proiectând un spectacular al suficienței și al distanțării, și decorul unei sensibilități, de-a dreptul incisive:

,,ce știu eu e că în fiecare seară aprind luminile/ și nu le sting până dimineaţa,/ ce știu eu e că sistemul are teroarea iar eu am/ lacrimile,/ asta fiind singura legătură dintre noi./ ce știu eu e că mintea mea nu îmi înţelege corpul,/ e că acel turn din piese de puzzle, unde ferite de/ lumina/ și căldură ne ţinem spaimele,/ va fi luat într-o zi cu asalt de escadroanele realităţii/ și astfel/ reptilele vor stăpâni din nou lumea/ ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat între timp. / ce știu eu e că „pentru cei din lumea visului/ lumea reală e cel mai neverosimil târâm,/ pentru morţi cei vii sunt monștri cu ochi/ strălucitori./ ce știu eu e că mintea mea e un câine îngheţat/ care se ascunde prin scări de bloc și/ tremură de fiecare dată când se deschide o ușă” (reptile – un câine înghețat).

Uneori, o stare de libertate totală vine ca un anestezic care, în tot acest concret spasmatic, deși nu anulează încordarea, măcar o atenuează, creând o breșă de siguranță și aparentă stabilitate în momentele când tensiunea acumulată capătă un efect imploziv:

,,și totuși cumva te simţi liber/ iar asta te face fericit./ ai libertatea să zaci pe podea/ zile la rînd cu pătura trasă peste cap,/ de-a nu șterge oglinda din baie de lacrimi și vomă,/ de-a-ţi privi mîinile tremurînd incontrolabil/ încercînd să ţină propria-ţi umbră alături” (tichete de vacanță).

Într-o atmosferă desprinsă dintr-un Hieronymus Bosch, mult mai întunecat, mai valpurgic, se conturează treptat portretul realității cuprins de fisurile angoasei și ale decrepitudinii. Un ,,organ al mizeriei” pulsează, totuși, viața în care bruiajul senzorial și fragmentele de absurd care tind să creeze un întreg cotropitor al fricii, dezvăluie premisele unui rău ce pare să fi preluat controlul. Iar afecțiunea tinde să se manifeste într-un mod carceral:

,,dincolo de îngerii cu guri rotunde și ochi cavernoși,/ de frecvenţa înnebunitoare pentru hipotalamus/ a liniștii morţilor:/ cîinele fără labele din faţă,/ de limbă spînzurat/ (am continuat să ţip mult timp după ce ai plecat)./ în lichidul coroziv al traiectoriei,/ pe suprafaţa îngheţată a drugilor de metal/ de la Victoriei,/ mărit și gras ca un ficat bolnav,/ organul mizeriei” (kirlian).

în timp ce tu este ultimul vers al unui poem halucinant care dezvăluie, în imagini coșmarești, o retorică a răului mundan/urban, o abstractizare acută a prezenței celuilalt, într-un melanj de stări și angoase, unde gesturile, gândurile se înscriu într-o scenografie, deloc întâmplătoare, a declinului, deopotrivă relațional și individual:

,,în forfota orașului, trupul se diluează./ e un vis în care pietre din caldarîm se amestecă/ împreună cu oase de porc însîngerate/ și fulgi de zăpadă./ oamenii rîd, glumesc, își arată dinţii lipsă,/ piepturile perforate de mici arici albaștri/ care cînd pleznesc,/ la ieșirea din trup, lasă un miros de parfum/ ce trezește din somn femeia-păianjen./ se sperie ca gîndacii din bucătărie de raza unei/ lumini bruște/ celulele corpului cînd îi văd plasa întinsă./ pe mînerele scaunelor din autobuze,/ pe băncile din sălile de așteptare/ sclipește grăsimea zădărniciei./ vidul înconjoară cu pași sonori totul./ nu există trecut și nici viitor” (în timp ce tu).

Atmosfera descrisă în versurile de mai sus, pare o îmbinare dintre universul lui Bruno Schulz cu cel al lui Harms, acest fapt evidențiază, și mai mult, relația nimicitoare dintre individul care își proiectează obsesiile pe un ecran al fricii și al traumei transpuse printr-un imaginar grotesc sau tenebros și urbanul care dezvăluie arhitectura vidului.

Oriunde s-ar afla, orice ar face, poetul nu poate evada din propria biografie, pe care și-o asumă cu toate luminile și umbrele. Din care iese doar pentru a reflecta și a se reflecta, apoi intră și face față tumultului de experiențe stranii sau doar banale, pe care le înfruntă cu o luciditate autoscopică. Apoi, le transpune în episoade poetice, dovedindu-și o sensibilitate alchimică, prin care preface sordidul și angoasa în materii prime pentru edificii vizionare și imaginative ale unor trăiri de o intensitate aparte.

Mihai Marian, în timp ce tu, Editura Charmides (ediţia a II-a), anul publicării: 2022, nr. pagini: 101


Fotografie reprezentativă: Vinicius “amnx” Amano / Unsplash

despre autor

Savu Popa

Profesor de limba şi literatura română, student doctorand în cadrul Școlii Doctorale de Litere, Științe Umaniste și Aplicate a Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș. Debutat cu poezie, în anul 2004, în revista Euphorion, din Sibiu. Debutul în volum s-a produs în anul 2017, cu volumul Ipostaze, Editura Paralela 45, iar în 2018 publică al doilea volum de versuri, la Editura Cartea Românească, intitulat Noaptea mea de insomnie. Apariții în revistele: România literară, Banchetul, Ateneu, Familia, Tribuna, Sintagme literare, Actualitatea literară, Discobolul, Noise Poetry, Literomania, Liternautica, O mie de semne, Opt motive, Bucovina Literară, Literadura, Euphorion, Cervantes, Prăvălia culturală, Algoritm literar.

scrie un comentariu