cronici kooperativa poetică poezie recomandări

Tur ghidat prin Grădina de naftalină? De la Bo Burnham la Roxana Baltaru

scris de Andrei Zbîrnea

Dorul de țară se manifestă în mai multe feluri. Explicit sau filtrat. Expandat sau comprimat. În Grădina de naftalină a Roxanei Baltaru, forța motrice e reprezentată de atenuare, de lucrurile care sunt ascuțite, dar care nu rănesc până la capăt. Ironia și sarcasmul însoțesc fiecare dintre cele patru secțiuni ale volumului apărut în 2021 la Casa de Pariuri Literare.

Să fie aleasă întâmplător atenuarea ca formă de supraviețuire? Să aibă Roxana Baltaru acel gen de abordare prudentă, de a pluti cu papucii de casă deasupra podelei apartamentului când colocatarii dorm? Sau, cum spune criticul Al. Cistelecan pe coperta a IV-a, prima grijă a poetei, în plimbările prin Grădina de naftalină, este să nu-i dea foc.

Poezia din volum are și o funcție politică, însă Roxana Baltaru nu se grăbește să ia partea vreunei formațiuni, dovedind că distanța geografică și nu afectivă poate fi un epurator excelent de balast informațional. Iar versurile Roxanei, trecute prin sita de cernut nisip, sunt și funny, și deep, lăsând loc multor interpretări pe care nu le voi epuiza aici. Fragmentul de mai jos poate fi folosit și pentru mesajul scris pe placardele cu care mergi la proteste. Mai potrivite pentru problemele de mediu din Bergen decât pentru pestrița Piață a Victoriei din București.

„țara mea este o tipă cu sânii lăsați/ poeții îi storc pântecele prin crâșme și parcuri/ în orele când naționalismul usucă gurile” (despre țara mea, p. 14)

Lockdown deloc explicit în Grădina de naftalină feat. Bo Burnham

Roxana Baltaru este extrem de conectată la formele de artă mainstream (unii ar zice vulgare) ale prezentului. Această carte poate fi citită și ca o prelungire a episodului de stand-up de pe Netfllix (deși e simplist să-l numim doar așa) al lui Bo Burnham. E vorba de Inside, un performance, pe alocuri chiar un musical, care transcende ceea ce vedem de obicei la stand-up american marca Dave Chapelle, Ricky Gervais, Jerry Seinfeld sau chiar la gloriosul George Carlin. Nu voi insista foarte mult pe liniile de conexiune dintre cele două, însă vă invit să citiți Grădina de naftalină, să vedeți Inside pe Netflix și apoi să reveniți la volumul Roxanei. Va fi un exerciţiu foarte antrenant. E o promisiune!

Can one be funny when stuck in a room?

Sau, cu alte cuvinte, cum poți face poezie din intimitatea propriei locuințe (ca să cităm un mesaj publicitar tot mai persistent în spațiul public) fără să ajungi să te plângi de Guvernul care te-a blocat în locuința personală? Nu vei putea scăpa, nici măcar tu, Roxana, de sindromul impostorului, dar vei scoate versuri precum cele de mai jos.

„vreau să rumeg lumea/ din interiorul/ unei burți invizibile/ fii duios cu mine” (impostor, p. 52)

Această burtă invizibilă e responsabilă atât pentru schimbările în bine pe care le-a adus pandemia pentru fiecare din noi (yoga, mai mult sport, activarea unor skilluri profesionale pe care nu le aveai înainte etc.), cât și pentru alunecarea în depresie.

Din burta invizibilă se naște și C10H8, naftalina. Totuși, construcția unei grădini TOXICE, fără avertisment la poartă, vine cu o serie de disclaimere, în care nu ți se vând altceva decât tablouri cu oameni beți și molii (apropiere, p. 32)

„odată am văzut o fată/ cum a iesit din piele/ avea tendoanele lungi și netede/ ca niște panglici roșii/ când au realizat că se poate/ s-au îmbrăcat toţi în pielea aia.” (majoritatea știm, p. 31)

Îți fac turul Grădinii de naftalină?

Organizare, atenție la mișcările de migrație (în Marea Britanie, unde locuiește Roxana, însă nu doar atât), o poziționare light de stânga (sau pe temele asumate de stânga, pentru a fi mai precis), plus o sensibilitate mai degrabă specifică fiordurilor decât balcanicilor. Cu aceste mesaje vă întâmpină Grădina de naftalină, care merită cel puțin un tur ghidat. Nu te va scăpa de dependența digitală, dar măcar vei revizita momentele care te-au format, cu toolurile și skillurile achiziționate la momentul actual.

„în Bergen/ ploaia înfășoară/ casele clasei de mijloc” (acrobații, p. 38)

„trecutul l-am pus/ într-un folder cu poze./ aici nu e rău și nu e bine/ doar departe./ am spus că vreau să cresc/ și toate au plecat/ să-mi facă loc.” (țărm pustiu, p. 40)

„din spuma de naftalină/ se nasc emigranți în forță/ spre port, la pont/ ne mișcă apele” (clandestin, p. 73)

dependența digitală (p. 43)

dacă mă smulg din ațele digitale

și nu mai știu cum să fiu cu hăul în piept

dacă o să vii tu să mi-l astupi cu obrazul

iar eu n-o să simt nimic.

de asta nu mă ridic

de la calculator.

Roxana Baltaru, „Grădina de naftalină”, Casa de Pariuri Literare, anul publicării: 2021, nr. pagini: 60

Puteţi cumpăra cartea de la:


Fotografie reprezentativă: Pixabay

despre autor

Andrei Zbîrnea

Născut în ’86 în Urziceni, dar adoptat în (stil mafiot la fel ca-n) `98 de Berceni. Jurnalist, copywriter, câteodată poet. Om bun la toate la Atelierul Mornin’ Poets. Speră ca într-o zi să poată scrie și proză (ziua aia e AICI). Coordonator al proiectului de recenzii Kooperativa Poetică.

Cea mai recentă carte publicată – nick cave@bergen (CDPL, 2021). A mai publicat Rock în Praga (Herg Benet, 2011), #kazim – contemporani cu primăvara araba (Herg Benet, 2014), Turneul Celor Cinci Națiuni (frACTalia, 2017) și Pink Pong (împreună cu Claus Ankersen, frACTalia, 2019 – volum trilingv).

A participat la FILIT 2019 & 2021 și la Poezia e la Bistrița 2021. A fost tradus în limbile cehă, daneză, maghiară, franceză și engleză.

În 2015 a obținut marele premiu al Festivalului Antares (Galați, Brăila, Sulina) pentru Poezie. În 2021 a obținut premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie „Ion Chichere”, Reșița (Ediția a VI-a).

FAN al echipei Borussia Dortmund și al serialului The Office (versiunea din State). Este gazda podcastului BETURI Show, unde sportul actual este analizat pe îndelete.

adaugă un comentariu

scrie un comentariu