elefant.ro

„Dragostea nu înseamnă limită. Dragostea nu e de aici şi până aici. În ceea ce ne aduce viitorul va fi şi viitorul dragostei.”

Jeanette Winterson ne-a obişnuit deja cu exerciţiile sale creative care cuceresc noi şi noi teritorii. Pornind, de data aceasta, de la o vară din 1816 pe care scriitoarea Mary Shelley, Percy Shelley, Claire Clairmont şi Lord Byron o petrec împreună – vara în care se naşte ideea romanului „Frankenstein” – Winterson jonglează pe două planuri temporale cu teme din cele mai variate şi mai actuale.

De la destinul umanităţii, rolul roboţilor în prezent şi în viitor (într-un viitor în care noi industrii se vor dezvolta pornind de la roboţii destinaţi plăcerii sexuale), nemurirea minţii umane sau criogenarea corpului şi până la schimbările de gen şi dragostea faţă în faţă cu inteligenţa artificială, „Frankissstein” e un amalgam nonconformist pentru cititorii nonconformişti.

Dacă primul plan din 1816 are în centrul său perioada petrecută împreună de protagoniştii de mai sus, cel de-al doilea fir narativ se roteşte în împrejurările Brexitului, iar toate personajele din prezent par identităţi distorsionate, din punct de vedere ficţional, pornind de la cele din primul plan. O oglindire complexă pe care Winterson o stăpâneşte pe deplin.

Un doctor care şi-a făcut schimbare de sex, Ry, un profesor pe nume Victor Stein, un „Lord Ron”, fabricant de roboţi sexuali. Mary şi Ry, Frankenstein şi Stein, Byron şi Ron. Aceste personaje dezbat, la mai bine de două sute de ani distanţă, teme similare. Romantismul din trecut se află însă la polul opus de anularea emoţiilor din prezentul dedicat roboţilor, inteligenţei artificiale şi experimentelor teribile derulate de Victor Stein.

Chiar dacă atinge subiecte importante, Winterson le păstrează cu grijă dimensiunile sub o linie pe care nu o depăşeşte de-a lungul romanului. Îşi foloseşte măiestria în dialoguri şi în aruncarea în aer a firului narativ, iar semnul major de întrebare pe care ni-l face cadou are de-a face cu aplecarea asupra felului în care e posibil să arate viitorul:

„Mă ţine strâns. Miroase a busuioc şi lime. Zice: Ce importanţă are? Oamenii au evoluat. Evoluează în permanenţă. Singura diferenţă e că noi suntem o parte intrinsecă a propriei noastre evoluţii, a filozofiei şi a proiectării ei. Timpul – timpul evoluţiei – se accelerează. Nu mai aşteptăm după Mama Natură. Trebuie să ne facem mari cu toţii. O specie întreagă trebuie să se facă mare. Nu e supravieţuirea celui mai puternic – e supravieţuirea celui mai inteligent.”

În „Frankisstein” exploraţi, pagină cu pagină, personaje controversate şi dialoguri pe măsură. Nimic nu e poleit ca să pară altfel decât realitatea rece ca un metal inoxidabil:

„Există ideea că dragostea, fiindcă începe atât de spontan, e şi simplă. Şi totuşi, dacă dragostea ne absoarbe întreaga fiinţă şi ne afectează întreaga lume, cum poate fi simplă? Zilele când viaţa era simplă s-au dus – dacă or fi existat vreodată. Dragostea nu e o planetă virgină, care încă nu a fost contaminată şi poluată, înainte de apariţia Omului. Dragostea e o perturbare a celor tulburaţi.”

Priviţi romanul „Frankissstein” ca pe un joc de indicii, de colecţionare a unor fragmente care or să vă ofere noi şi noi perspective asupra modului în care se desfăşoară lumea. Va aparţine viitorul roboţilor? Va fi o lume supusă inteligenţei artificiale? Cum vor arăta relaţiile dintre oameni într-un viitor lipsit de emoţia umană? Cum arată, deja, prezentul celor singuratici, din motive greu de pus într-o categorie sau alta?

„Nimeni nu poate cunoaşte mintea omenească. Nu, nici dacă ar citi toate gândurile puse vreodată pe hârtie de toţi oamenii. Fiecare cuvânt scris e ca un copil ce aprinde un chibrit în întuneric.”

„Frankissstein. O poveste de iubire” pare să-şi asume, pagină cu pagină, acest rol de magician care ţine în mână o cutie cu oglinzi pe fiecare latură. O răsuceşte şi ne arată, de fiecare dată, o cu totul altă imagine în care ne putem regăsi sau nu. Dar pentru asta va trebui să-i dăm mâna magicianului şi să urcăm pe scenă.

Jeanette Winterson, „Frankissstein. O poveste de iubire”, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2020, nr. pagini: 328, traducere: Vali Florescu


Puteţi cumpăra cartea de la:


Fotografie reprezentativă de Brett Jordan pe Unsplash

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here