Multe s-ar putea spune despre ceea ce jurnalistul Eugen Istodor, cunoscut si pentru celelalte titluri apărute la Editura Polirom – Viețașii de pe Rahova (2005, 2008), Cartea vieții mele (2007), Dicționarul ideilor fixe. După 20 de ani (2009), 101 cărți românești de citit într-o viață (2012) și Cațavencii și tribul lor (2018) – a reușit prin această culegere a unei părți din ceea ce a fost viața Malvinei Engler, căsătorită Burghele. Povestea ei, prin scrisorile celor care s-au îndrăgostit de ea și și-au mărturisit dragostea în misive îndrăznețe, a călătorit până sub privirile noastre. Și n-ar fi ajuns aici dacă Petre Sirin și Sașa Lupescu n-ar fi colectat scrisorile din casa ei în 1969.
Pe lângă această reconstituire, inclusiv cronologică, studenții de 21-22 ani de la Litere ai lui Eugen Istodor au făcut un exercițiu interesant adresându-i Malviniței, lui Malvinche, Madittei sau lui Mickey propriile scrisori, trecând totodată la aspra judecată a celor care i-au scris, acum zeci de ani, declarându-și dragostea lor înfocată unei singure femei.
Și este de apreciat această colecție de scrisori tocmai prin sinceritatea dezarmantă și mărturisirile care fac deliciul unor povestiri numai bune de plimbat din casă-n casă, în clinchetul paharelor de cristal și chiselelor cu dulceață.
Amar i-a fost destinul Malviniței, îndulcit numai de anii tinereții, întunecați, mai târziu, de vremurile politice schimbătoare și de nedreptățile suferite de prea mulți alții. Dar Malvina a iubit. Și a fost iubită, în chip sincer sau mai puțin sincer, de juni care i-au promis totul sau care, dimpotrivă, i-au reproșat totul, nereușind însă niciodată să o uite sau să se desprindă cu adevărat de farmecul neasemuit al Malviniței.
Căci „așa se scrie dragostea”, adesea cu pagini pline de cuvinte îndulcite, urmate de judecata dreaptă, obiectivă și de pe urmă a tinerilor studenți din ziua de azi. Un exercițiu de scriere creativă care a alinat, pe de o parte, destinul Malviniței, parcă încercând să-i facă dreptate, parcă încercând să-i spună că nici lor nu le sunt necunoscute dezamăgirile din dragoste sau dulcile iluzii. Și, pentru că am amintit de iluzii, chiar Malvina recunoaște, în una dintre puținele scrisori, din păcate, care s-au păstrat, scrise chiar de ea, cum amorul n-a fost decât o astfel de iluzie în cazul nefericitului Lae:
„Lae, ai fost pentru mine un marchand d’illusions, un negustor venit din țări miraculoase, care mi-a vândut o marfă miraculoasă – niște iluzii!” (…) „Îți mulțumesc pentru iluzia ce ai știut să mi-o dai. Îți mulțumesc din tot sufletul și mă felicit pe mine că am știut să plec la timp. Tu nu suferi, n-ai fi suferit niciodată. Cu toată carapacea mea, făcută din experiențe dureroase, aș fi suferit dacă ne-am fi despărțit. Vezi, nu mi-e rușine să-mi dezvelesc sufletul”.
Chiar și așa, pe Malvina o descoperim doar parțial din omagiile aduse de toți cei care s-au îndrăgostit de ea de-a lungul anilor. Judecata ei aspră și hotărâtă iese la iveală din cele câteva scrisori ale ei, din cele câteva destăinuiri făcute, fie că își mărturisea dragostea, fie că își lua la revedere.
Povestea de iubire se împletește cu timpul epocii și cu obligațiile pe care le aveau de îndeplinit cei care îi scriau, cu listele emoționante în simplitatea lor pe care le făcea Malvina pentru cumpărături, pentru croitor, pentru datornici și datorii. De-ar fi fost încă aici cu noi, câte n-ar fi avut să ne povestească și câte amiezi n-am fi petrecut alături de ea, bând ceai și ascultând la infinit un singur disc: Așa se scrie dragostea…
Tânăra studentă la Litere primește astfel un portret incomplet pe care imaginația noastră și emoțiile inevitabile îl vor întregi odată cu lectura acestei cărți. Cine a fost Malvinița și ce ne-ar fi putut învăța azi e cuprins în această carte în care vedem că a avut întotdeauna tăria de a alege pe cine să iubească în mod sincer, pe cine să păstreze alături și pe cine să învăluie în ceața densă a uitării.
Un epistolar neobișnuit, cu fragmente surprinzătoare, Malvinița ne îndeamnă, întocmai cum au făcut și tinerii studenți, să ne mărturisim iubirea în scris, să compunem scrisori chiar dacă nu le vom expedia, dar să închegăm în amintiri scrise ceea ce, peste ani, s-ar putea să uităm și să vrem să recitim.
Eugen Istodor, „Malvinița. Așa se scrie dragostea. Epistolar erotic. parCurs de comunicare creativă”, Editura Polirom, anul publicării: 2021, nr. pagini: 328
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Vitolda Klein pe Unsplash
scrie un comentariu