Ionuț Cheran își construiește un parcurs în care povestirile pe care le scrie îi consolidează un parcurs unic, o voce sigură care își permite deja să se joace cu regulile, cu granițele, cu ceea ce considerăm a fi limite pe care, în fond, avem voie să le încălcăm atâta vreme cât știm spre ce ne îndreptăm.
În Exerciții de haos, microromanul apărut în 2022 la Casa de pariuri literare și ilustrat cum nu se poate mai potrivit de Claudiu Doncuțiu, avem patru segmente ale acestui joc: Haos, un arici „mișto de tot”, dar „cu mulți draci pe piele”, cu o noțiune nu foarte clară asupra trecerii timpului, care a uitat să aibă grijă de propria educație și pe care îl deprimă citatele motivaționale, un stoic pe de-a-ntregul: „Eu sufăr stoic în singurătatea mea țepoasă și mă gândesc în latină la filosofia greacă”, un narator, un autor și alte două personaje (Marta și Marat) care explorează o relație cu tot cu singurătățile care vin la pachet, întocmai ca Singurătățile din relația dintre ariciul Haos și cârtița Adara.
Îl avem, cum spuneam, și pe „autorul acestui exercițiu incert de imaginație”, prins în lumea reală, acolo unde jocul e imposibil, iar creația trebuie să treacă în planul scris:
„Istoria fiecărui cuvânt scris și rostit diferă de la om la om. Nu este aceeași viață și aceeași moarte pusă în cuvinte. De la modul în care sunt exprimate cuvintele la ceea ce nu poate fi spus prin cuvinte, acestea duc războaiele lor neștiute de nimeni și se roagă la piramide ridicate într-un aer pe care oamenii nu-l pot respira.”
Avem naratorul care nu se teme să i se adreseze direct autorului la intervale regulate: „Te joci cu personaje fictive, cu amintiri incerte – pe care le recreezi în permanență –, cu tot ce-ți trece prin minte – chiar și cu posibilitatea pierderii minților –, cu notele de subsol din tratatele de psihiatrie și cu viermii din subterane”. E un haos lucid în care își fac loc „exacerbări ale simțurilor și alterări ale conștiinței, cu vocabulare vulgare și comportamente lascive”, o „irealitate” deplină în care elementele unor puzzle-uri aparent diferite se adună laolaltă pentru a da sens unui nou puzzle, pentru a crea imaginea compusă, originală și captivantă a acestui microroman.
Dinamica dintre Marat și Marta e o poveste cu propriul centru de echilibru, una care trece de la mărturisiri („Marat: Mă deprimă când îți schimbi starea fără niciun motiv anume. Dintr-odată ești toată numai tristețe. Pielea ta devine blues. Când vreau să facem dragoste, parcă intru într-un gol. Mă simt vinovat, deși nu știu de ce. Ființa ta fluctuează dintr-o parte într-alta a zilei și îmi zâmbești amar. În spatele măștilor tale e dorința de-a mă distruge. E multă frumusețe în această dorință”) la mici dialoguri care scurtează comunicarea, dar măresc distanțele:
„Marta: Nopțile să devină manuscrise pierdute.
Marat: Să-ți tipăresc visele.
Marta: Să-ți transcriu coșmarurile.
Marat: Pe pielea ta de pergament să scriu poezii.”
Privit în ansamblu, ar putea fi un „jurnal extim”, dar și o explorare spre „inima întunericului”, un roman în care toate granițele dispar, imaginația nu mai e condiționată, iar frumusețea se află tocmai în posibilitatea de a experimenta cu personajele, cu granițele, cu opțiunile infinite de a scrie la nesfârșit. E însă un haos controlat. Această aparentă alunecare a personajelor, a naratorului, a autorului, aceste rânduri care par să se lase în voia explorării unui inconștient sondat în scopul creației sunt exerciții reușite de haos.
Singurătatea e un personaj, un al cincilea ins care se strecoară, pagină după pagină, pentru a reaminti o esență imposibil de ignorat:
„Singurătatea e cea mai grea boală.
E o amantă de care nu poți scăpa niciodată.
E în același timp Raiul și Iadul tău.”
Exerciții de haos este astfel microromanul singurătății și al relațiilor care se pierd și se regăsesc, al iubirii posibile, dar și o metaforă a însingurării în doi, o perspectivă asupra vieții, iubirii, trecerii timpului, creației și singurătății. Un ansamblu închegat, concret, strâns în doar câteva pagini, dar o reușită care merită atenția publicului cititor de la un autor care nu trebuie trecut sub radar.
Ionuț Cheran, „Exerciţii de haos” (ilustraţii de Claudiu Doncuţiu), Casa de pariuri literare, anul publicării: 2022, nr. pagini: 90
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Hulki Okan Tabak / Unsplash
scrie un comentariu