„De când există specia noastră, noi oamenii am încercat, fie prin medicină și tehnologie, fie prin acumulare de putere și bunuri, fie prin a spune povești, să învingem moartea.” – Cetatea cucului din nori, Anthony Doerr
Cel de-al treilea roman al lui Anthony Doerr, Cetatea cucului din nori, a câștigat la finele anului 2022, în Franța, Le Grand prix de littérature américaine. Tradus deja în peste cincizeci de țări, romanul mult așteptat este poate cel mai îndrăzneț și complex demers în care se împletesc patru planuri temporale unite de un manuscris misterios.
Pornim astfel într-o călătorie neașteptată, profundă, fascinantă nu doar prin felul în care cele patru planuri se împletesc fără ca lectura să devină greoaie, ci prin fiecare personaj în parte, prin contextul istoric, prin măiestria detaliilor și forța personajelor. Manuscrisul din Grecia antică dă naștere unei povești unice care are în centrul său pasiunea pentru poveste în sine, pentru felul în care magia cuvintelor salvează uneori vieți.
Avem, în unul dintre planuri, căderea Constantinopolului în 1453 surprinsă prin ochii a doi adolescenți cu destinele zdruncinate de curbura istoriei: creștinismul se întâlnește cu islamul întruchipat de aceste chipuri inocente, Anna și Omeir. Istoriile lor personale sunt adevărate romane în sine, Anthony Doerr fiind un maestru al detaliilor spre care privim din ce în ce mai de aproape de parcă am trage cu ochiul pe fereastra unei catedrale-machetă. Manuscrisul găsit, salvat, devine un punct central și aproape magic al vieții lor de mai târziu. Mai apoi, în contemporan, Zeno Ninis, ajuns deja la bătrânețe, montează piesa de teatru pornind de la aceleași pagini care au rezistat miraculos trecerii timpului, iar istoria lui Zeno e un remarcabil fir țesut printr-un capitol întreg de istorie și război. În același timp, tânărul Seymour, la parterul bibliotecii în care făcea voluntariat Zeno, plănuiește detonarea unor bombe, convins că astfel ceilalți vor lua schimbarea climatică în serios. Visează la „o lume mai veche, nediluată, în care orice rândunică de casă, orice apus de soare, orice furtună vibrează de sens”, visează poate, fără să o știe, chiar la Cetatea cucului din nori, la o fantezie, o lume perfectă care nu există.
Viitorul se întrevede într-un al treilea plan în care tânăra Konstance rămâne singură în inima navei interstelare dirijate de inteligența artificială Sybil. O ține în viață povestea tatălui ei. O motivează recuperarea unui adevăr cu privire la aceste pagini care ascund în ele misterul și magia tuturor poveștilor care s-au spus vreodată.
Mai apoi, există timpul paginilor scrise de Antoniu Diogene, paginile în jurul cărora se țes lumi noi, magistrale, infinite. De la un mic sâmbure de adevăr, de la Măgarul de aur al lui Apuleius și de la Minunile de dincolo de Thule de Diogene, de la momente marcante în istorie precum căderea Constantinopolului și războiul din Coreea, se naște un roman care le cuprinde pe toate sub un singur titlu: speranța. Acest „imn închinat cărților”, așa cum îl numește Doerr, e și o odă adusă posibilității de a crea o lume mai bună prin însăși forța poveștilor.
Fără îndoială, demersul îi reușește, căci personajele devin parte dintr-un univers în care granița dintre realitate și ficțiune dispare, astfel că putem visa oricând la o cetate ascunsă în nori, cu turle aurite și păsări de toate felurile. Lumea noastră se poate multiplica la infinit nu prin ceea ce construim în plan material, ci prin poveștile pe care le creăm, prin cuvintele pe care le scriem, prin ceea ce lăsăm moștenire sub formă de magie, de istorie nepieritoare, cu puterea de a renaște, din nou și din nou, indiferent de secol, indiferent de momentul istoric.
Anthony Doerr s-a întrecut pe sine, în mod voit, echilibrat, exersat, prin această minuțioasă lucrare elaborată, prin această călătorie extraordinară pe care le-o oferă cititorilor care îi așteptau noul roman. În traducerea exemplară semnată de Iulia Gorzo, Cetatea cucului din nori nu poate decât să farmece, să deschidă porțile către o cetate fără vârstă și în care timpul se oprește: cea a lecturii, a poveștilor bine scrise, a cărților care își înmulțesc misterele așa cum un arbore își adâncește rădăcinile în pământ pentru a se înălța din ce în ce mai mult.
Anthony Doerr, „Cetatea cucului din nori”, anul publicării: 2022, nr. pagini: 526, traducere: Iulia Gorzo
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Kenrick Mills / Unsplash
scrie un comentariu