elefant.ro

Al doilea volum al Gabrielei Feceoru, vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Charmides, 2019) reia tonul confesiv din blister (Cartea Românească, 2017), păstrându-și autenticitatea și forța prin care denunță atât modul în care ne raportăm la identitatea și experiența feminină, cât și evoluția relațiilor romantice. Poemele Gabrielei Feceoru sunt personale și au o funcție terapeutică, sunt după cum afirmă și poeta pe coperta a patra un „monolog liric despre viață și putere, despre dezamăgire, despre empatie și așteptări bazate pe pattern-ul din familie”.

Una dintre temele predominante ale volumului este iubirea, care se construiește într-o dualitate – totul sau nimic („dragostea mea nu-i/ simplă pasiune eu am învățat că dacă nu iubești/ absolut nu are rost să iubești”, p. 23). De altfel, relația romantică este dezechilibrată din cauza percepției patriarhale – femeia trebuie să fie implicată, să își pună partenerul mai presus de propriile nevoi, pe când bărbatul nu-și poate asuma un angajament („nu vrea să fie adorat el nu vrea/ să fie contactat el nu vrea să/ aibă o relație stabilă el nu se teme/ el nu face prostii”, p. 56, „de fapt am știut de când mi-ai interzis să/ fac poezie din venirea ta că noi putem să fim/ absolut liberi și întâmplători am știut de când/ nu m-ai ținut de mână pe drum am știut că sunt/ doar corp pentru tine și am știut că ai venit pentru/ corp”, p. 77; „nu sunt obișnuită să fiu îngrijită eu obișnuiesc să îngrijesc”, p. 84).  

Volumul reprezintă o călătorie a înțelegerii și acceptării traumelor, totodată reconstruiește și deconstruiește povestea de dragoste și țintește spre o vindecare și o (re)descoperire a propriei valori. („dar eu am puterea să-mi îndeplinesc/ orice dorință eu mă rog mie și/ eu pe mine mă mântuiesc”, p. 58; „nimeni nu mă iubește mai mult decât/ mine”, p. 86; „acel bărbat nu era nicidecum mai deștept sau mai frumos/ sau mai ager sau mai presus de mine nici tu nu ești/ eu te-am desenat eu te voi șterge”, p. 104).  Într-o societate patriarhală, orice identitate non-patriarhală este constrânsă și limitată unei gândiri binare și heteronormative. vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv denunță aceste practici și sentimentele de inadecvare create de o astfel de cultură. („eu decid naționalitatea mea și genul meu/ eu mă definesc și eu mă schimb conform/ cu mine”, p. 59; „nu mai accept nimic/ din tot ce am acceptat nu mai accept să plâng/ și nu mai accept să ascult tăcerea ta fiindcă tăcerea/ ta mă doare mă ucide tu ai gândit bine și mult”, p 77).

Fluxul poemelor îți taie răsuflarea, pentru că cititoarea/cititorul simte nevoia să citească volumul dintr-o bucată, ori datorită intensității poemelor să ia o pauză pentru a se adapta la ce a citit. Procesul de vindecare devine aproape comun, poemele sunt „dreptul nostru de a ne desprinde de toxic și de a ne redobândi autonomia propriul corp”, după cum notează autoarea. Cititoarea/cititorul este plasat în interiorul unor evenimente poate familiare, iar dacă nu îi sunt, atunci prin caracterul confesiv este generată o reacție empatică.

Gabriela Feceoru este o poetă reprezentativă pentru mișcarea feministă din spațiul român contemporan. Literatura feministă este extrem de variată, luând diverse forme, dar ceea ce rămâne recognoscibil este atât caracterul acesteia de a denunța practicile opresive și discriminatorii ale culturii patriarhale, cât și o reprezentare cât mai inclusivă. Poemele Gabrielei Feceoru au o sensibilitate aparte, dar și o forță prin care autoarea (re)construiește identitatea feminină.

În ceea ce privește dimensiunea manifestă a volumului, aș adăuga că este nevoie de mai mult decât o funcție persuasivă și o asumare ideologică. Din punctul meu de vedere, manifestul pleacă de la prezumția că prin cuvinte va schimba realitatea (socială, culturală, politică), având o încărcătură politică bine delimitată și definită, iar pe lângă aceste aspecte cere și o implicare activistă și o plasare împotriva sistemului actual. Chiar dacă vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv îndeplinește anumite funcții ale manifestului, cred totuși că rămâne reprezentativ pentru literatura feministă, dar având o miză mai generală (vindecarea). Poemele Gabrielei Feceoru sunt intense și oferă o perspectivă din interior asupra unei astfel de experiențe, generând în cititoare/cititori empatie și înțelegere.

str. Cibinului duce către

reproșuri îmbuibi macaroane

în balta dintre

pietrele nisipoase

vindecare în ropote eu uit

că pe el tot weekendul la durut în

pe el tot weekendul l-a durut în

nu reacționa e o simplă

constatare nu reacționa sunt

nu reacționa nu am nicio intenție

nu am nicio

veste orice poate fi înainte de

mine eu rămân între

jaluzele

și când le aduni

perna a căzut

cu furia mă liniștesc

cu furia

și sensul

Gabriela Feceoru, „vorbesc din nou și din nou pozitiv”, Editura Charmides, anul publicării: 2019, nr. pagini: 168


Puteţi cumpăra cartea de la:


Fotografie reprezentativă de Monica Galentino pe Unsplash

elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here