Dacă există cu adevărat un paradis pe Pământ, atunci acela nu e menit să fie cunoscut de oamenii care, ca în romanele lui Abdulrazak Gurnah, sunt împărțiți între cotropitori și supuși, între cei care vor totul și cei care nu obțin aproape nimic și în fața cărora viața pare mai nedreaptă ca niciodată.
Scriitorului Abdulrazak Gurnah i-a fost decernat în 2021 Premiul Nobel pentru Literatură, „pentru abordarea fără compromisuri și plină de compasiune a efectelor colonialismului și a destinului refugiaților suspendați între culturi și continente”.
În Paradis (Litera, 2024), romanul tradus de Andreea Năstase din limba engleză, micul Yusuf se bucură de ultimele momente ale copilăriei sale, naiv în fața planurilor pe care părinții și unchiul Aziz le pregătesc. Marea plecare a lui Yusuf din sânul familiei este, ca în multe alte situații din Africa de Est din perioada colonizării, o ruptură imposibil de vindecat. Yusuf e monedă de schimb, e garanția pe care familia o oferă ca urmare a datoriilor acumulate de tatăl acestuia.
O expediție fără sfârșit, o maturizare forțată, între credințe în jurul Bibliei sau al Coranului și destrămări ale acestora, se țese de-a lungul unui roman care ne oferă unul dintre portretele complexe ale Africii marcate de colonialism și violență. Credințele africane ies la iveală prin stratul influențelor străine („Coșmarurile și plânsul în timpul nopții erau o prostie, așa că trebuiau să înceteze. Cineva ar fi putut crede că fusese vrăjit, așa că ar fi fost trimis la vraci ca să-i pună pe spinare fiare încinse în foc”), convingerile arabe modelează treptat viziunea lui Yusuf asupra lumii, asupra vieții. Europenii care „vor să stăpânească lumea întreagă” sunt temuți („Atâta vreme cât corpul europeanului nu era distrus sau nu începuse să putrezească, un alt european putea să-i sufle viața la loc”), dar atrocitățile pe care le comit și exploatările continue sunt elementele pe care Abdulrazak Gurnah le transformă în pilonii unui roman zguduitor.
Colonialismul nu e singura temă de sub lupa critică a acestui autor, căci identitatea culturală este, de asemenea, o parte importantă pe care, cu aceeași necesitate, o aduc azi în continuare scriitorii pe scena cea mare a literaturii. Influențele arabe, africane și europene îl au ca punct de întâlnire pe Yusuf, fără să existe însă un acord, fără o posibilitate de a nu se ciocni unele de altele. Tensiunile din jurul lui Yusuf, de ordin politic și social, devin din ce în ce mai clare pe măsură ce acesta crește în rolul de servitor al comerciantului bogat și autoritar, Aziz. Khalil e cea de-a doua conștiință a lui Yusuf, un alt servitor al lui Aziz, un îndrumător insuficient pentru Yusuf într-o lume imposibil de înțeles pe deplin.
Inocența lui Yusuf devine, în scurt timp, o amintire, iar capcana constrângerilor sociale pare multă vreme imposibil de fărâmat. Singura evadare e aruncarea spre un necunoscut care, la o primă vedere, nu oferă nimic, lăsând în urmă recrutarea forțată de către forțele coloniale. În mijlocul unei lumi în care libertatea există doar pentru cei bogați, Yusuf descoperă că nici iubirea nu poate exista cu adevărat. Însingurarea e singurul aliat, liniștea inevitabilă care îl poate adăposti în vreme ce nu îi poate oferi o siguranță concretă. Acest paradox al izolării, rezultat al sistemului de exploatare al colonialismului, hrănește încet dorința lui Yusuf de a se elibera în cele din urmă, deschizând porțile spre un final incert.
Yusuf e simbolul celui care, în cele din urmă, își regăsește liberul arbitru, îl descoperă, de fapt, pentru prima oară, recunoscând în această posibilitate de a alege altceva în afara sistemului impus de colonialism, recuperând mici fragmente din copilăria care îi fusese furată.
Sunt încercările de eliberare de sub aceste forțe sortite eșecului? E posibilă libertatea și descoperirea unui paradis pe Pământ, iar nu unul promis de religie? Abdulrazak Gurnah construiește un paradis care nu oferă nimic, frumusețea peisajelor e în directă opoziție cu acțiunile ghidate de lăcomie și violență. Paradisul, dacă există, s-ar putea afla la finalul necunoscut al călătoriei lui Yusuf.
Fără a ne oferi răspunsuri sigure, dar ghidându-ne cu măiestrie printr-un trecut care a lăsat urme adânci, romanul Paradis e prilejul inegalabil de a privi cu atenție spre consecințele colonialismului, dar și asupra formelor diverse de rezistență în fața opresiunii.
Abdulrazak Gurnah, „Paradis”, Editura Litera, anul publicării: 2024, traducere: Andreea Năstase, nr. pagini: 334
Cartea poate fi cumpărată (şi) de la: litera.ro, libris.ro, carturesti.ro, libhumanitas.ro.
Dacă vrei să susţii site-ul, click sau scan (mulţumiri!):
Fotografie reprezentativă: Chris Abney / Unsplash
scrie un comentariu