Sjón (Sigurjón Birgir Sigurðsson) își pornește romanul Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii de la o serie de întâmplări reale din locul său natal: Reykjavík, în Islanda. Un grup de neonaziști îi va oferi acestuia protagonistul: tânărul Gunnar Kampen, de doar 24 de ani, crescut în apropierea ideologiei naziste și a culturii ariene.
Din scrisorile către unchiul său arestat, către fosta iubită, către Savitri Devi Mukherji și către un ziar nazist, descoperim treptat felul în care această ideologie se țese din ce în ce mai gros în gândirea protagonistului încă de la o vârstă fragedă și se extinde asupra întregii sale vieți. La adăpostul unei vieți firești din care nu lipsește iubirea pentru cei apropiați, se dezvoltă ura față de toți cei care nu fac parte din rasa germanică și care periclitează, conform convingerilor sale, viitorul națiunii. Antisemitismul își face loc în gândirea lui Gunnar și teoriile sale pe care le expune celorlalți se înfrățesc adesea cu halucinante teorii ale conspirației.
Se remarcă aici felul în care o descoperă pentru prima dată și e fascinat de Savitri Devi Mukherji, care îi vizita părinții în copilărie și căreia îi va scrie mai târziu. Născută Maximiani Julia Portas, aceasta renunță la cetățenia franceză pentru cea grecească, scrie în favoarea ideologiei naziste infuzând în scrierile sale ocultism și hinduism deopotrivă. A fost, totodată, una dintre persoanele care au fondat organizația neonazistă Uniunea Internațională a Național-Socialiștilor și a organizat acțiuni de spionaj în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pe de o parte, e înspăimântătoare ușurința cu care protagonistul alunecă înspre ceea ce, de la un punct, devine halucinant, complet rupt de realitate. Pe de altă parte, demonstrează felul în care singurătatea unui individ este adesea un teren fertil pentru o direcție nefastă mai târziu, în contextul unor rădăcini care pregătiseră deja primele etape ale acestei ideologii.
Prins în mrejele conspiraționiste, extremiste și naționaliste, Gunnar Kampen împărtășește viziunea publicației cu idei similare, Răsăritul:
„Că lumea se află la răscruce. Că răfuiala care a început în urmă cu un deceniu va fi începutul sfârșitului umanității dacă nu facem nimic pentru a o opri. Că toate semnele sunt clare pentru cine are ochi să le vadă. Indiferent dacă e vorba de bomba cu hidrogen (pe care apostolii materialismului de ambele părți ale Cortinei de Fier o folosesc pentru a ține spiritul omenesc ostatic), de aspirația omului negru de a renunța la beneficiile cu care l-a binecuvântat Europa (siguranță, instruire, educație și sănătate) în schimbul unui neocomunism violent, sau de ridicarea-n slăvi a noțiunii de «umanitate universală» pe socoteala valorilor naționale (mai puțin în rândurile barbarilor). Că atenția oamenilor trebuie îndreptată asupra influenței crescânde pe care «Sinagoga lui Satan» o are asupra lumii prin intermediul organizațiilor internaționale, prin Hollywood, prin marile ziare și prin universități. Că atunci când va bate ora întunecată pentru ultima oară, soarele va răsări din nou”.
Înflăcărat, e convins că trebuie să facă tot ce ține de el pentru a salva Islanda, Europa și lumea întreagă.
Deziluzia vine pe fondul unui trecut care-l aruncă în vâltoarea vieții fără a-i oferi un alt sprijin. Se agață de ceea ce cunoaște, de ceea ce crede că îi poate asigura un viitor strălucit, de ceea ce regăsește sub forma unei familii, împlinindu-și astfel nevoia de apartenență. Boala îl macină însă, nemilos și iremediabil. Cu naivitate și îndârjire, își exprimă obiectivele și convingerile atât de îndepărtate, de fapt, de realitate:
„Resursele și puterea de a-i salva pe locuitorii Europei se află doar în mâinile Europei. Întrebarea privind reunificarea Germaniei este una la care nici Kennedy, nici Hrușciov nu au dreptul să răspundă. Celelalte națiuni europene trebuie să recunoască faptul că Germania este inima Europei.”
Lui Sjón îi reușește, ca de fiecare dată, exercițiul concentrării unor mesaje pline de forță în romane de scurtă întindere. Esență tare și de data aceasta, romanul Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii, apărut recent la Editura Polirom, vine să demonstreze nu doar felul în care se poate naște și dezvolta convingerea neonazistă după finalul războiului, ci și maniera în care societatea modernă trebuie să fie vigilentă și să nu creadă că e la adăpost de un trecut pe care și-ar dori să nu-l repete.
E un mesaj care joacă și rolul unei avertizări, ambalat remarcabil în proza unui romancier care și-a câștigat rolul bine definit pe scena prozei contemporane din literatura universală. Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii se adaugă astfel, cu succes, unui șir de romane premiate semnate de Sjón, dintre care merită să amintim Vulpea albastră și Manasteinn. Băiatul care n-a existat niciodată.
Sjón, „Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii”, Editura Polirom, anul publicării: 2022, nr. pagini: 152, traducere din limba islandeză şi note de Ovio Olaru
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Nicolas J Leclercq / Unsplash
scrie un comentariu