Biografia pe care Michael White i-a dedicat-o lui Leonardo da Vinci se referă mai puţin la ce a însemnat Leonardo ca pictor şi mai mult la ce a făcut el ca om de ştiinţă – deşi, în privinţa acestei noţiuni, am înţeles că încă mai sunt discuţii. Da Vinci nu a fost doar pictorul Giocondei (Mona Lisa) ori al altor picturi despre care chiar şi cei mai puţini pasionaţi de artă trebuie să fi auzit, ci a fost şi un uluitor cercetător în foarte multe domenii, de la geologie, geografie şi astronomie, la biologie, anatomie ori optică, dar să nu uităm nici de tehnica de luptă ori de dispozitivele cu care omul ar fi putut să zboare.
În privinţa omului de ştiinţă Leonardo, contestaţiile se leagă de chestiuni mai degrabă principiale şi teoretice. Fiind în mai toate cercetările sale mult peste nivelul anilor în care activa, dar şi blocat de incapacităţi cauzate de nivelul general al cunoaşterii umane din acele timpuri, Leonardo a acţionat după metode proprii, de cele mai multe ori bazate pe experiment. Sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI, în care a creat el, ar fi fost o perioadă dificilă pentru orice om de ştiinţă dedicat unui singur domeniu, însă el a punctat în forme diverse în atât de multe arii încât genialitatea sa este de necontestat.
Michael White a scris înainte şi biografia lui Isaac Newton şi am găsit utilă comparaţia pe care el a făcut-o chiar în introducere între cele două personalităţi. Fără să detaliez aici, Newton şi da Vinci au fost total opuşi. Cum a fost da Vinci?
În rezumat, rămâi cu nişte linii clare: Leonardo a fost mai întâi un copil nelegitim (tatăl lui a avut o scurtă aventură cu o femeie de la ţară), apoi homosexual, vegetarian şi aş zice că şi cam rebel (nu făcea comenzile celor pe care îi antipatiza). Cumva, deşi a trăit în nişte vremuri foarte dure, în care ciuma şi războaiele scăzuseră puternic speranţa de viaţă, a fost ferit şi de boli, dar şi de conjuncturi nefavorabile. Când nu i-a convenit un „patron”, a schimbat. Plecând de lângă Florenţa, s-a plimbat prin diverse oraşe italiene puternice în acea vreme şi n-a ajuns niciodată în vreo situaţie în care viaţa să-i fie pusă în pericol. Oarecum ciudat, deşi poate că a trecut şi prin situaţii complicate, însă e dificil ca la jumătate de secol să mai găseşti informaţii despre chestiuni foarte particulare.
Leonardo da Vinci a acumulat foarte mult, a scris teribil de mult şi deşi stilul său de scris îl înfăţişează ca foarte ordonat (scria în oglindă, ca să fie mai greu de descifrat), cantitatea informaţiilor l-a încurcat până şi pe el. Nu a reuşit să şi le pună în ordine astfel încât să scoată nişte cărţi axate pe domeniile care l-au preocupat şi până şi manuscrisele sale în parte s-au rătăcit. Totuşi, ne-a rămas mult, suficient ca să ne dăm seama că omul a fost genial, chiar genial.
Imaginaţi-vă că a făcut disecţie pe vreo 30 de corpuri omeneşti într-o vreme în care treaba asta nu era deloc privită ca astăzi. Chiar şi el şi-a justificat „pasiunea” în ideea în care dorea să studieze corpul omenesc pentru a-l prezenta mai bine în picturile sale. Dacă ar fi spus că face cine ştie ce în scop ştiinţific, e foarte posibil să-şi fi pierdut credibilitatea, dacă nu chiar viaţa lui ar fi stat sub un mare semn de întrebare. Iar după ce a cercetat acele corpuri a fost capabil să deseneze sistemul circulator ca nimeni altul până la el. Asta e numai una din numeroasele sale preocupări. Dacă le pui pe toate împreună pare chiar incredibil că a fost în stare de atâta studiu în vremuri în care comunicarea era mult mai greoaie ori în care a studia ce au realizat predecesorii tăi în diverse domenii de cercetare însemna un efort serios şi un oarecare noroc.
A mai nimerit el şi pe lângă, în sensul că e un pic comic să-i citeşti azi o astfel de părere:
„Bărbatul care se împreunează cu reţinere şi dispreţ zămisleşte copii iritabili şi nedemni de încredere, dar dacă acest contact este însoţit de multă dragoste şi dorinţă din ambele părţi, copiii vor fi de o mare inteligenţă, plini de vitalitate, vioiciune şi graţie”.
N-ai cum să nu te gândeşti ce s-ar fi ales de unul ca Leonardo dacă ar fi trăit în zilele noastre. Homosexual, vegetarian, rodul unei aventuri de-o noapte… Probabil orice idee ar fi avut, ar fi fost tocat în cotidianele de cancan. Un personaj, cu siguranţă. Altfel, ar fi de citit o ficţiune pe baza relaţiilor sale cu mai marii oraşelor italiene de la acea vreme şi cu regele Franţei care l-a convins pe Leonardo, spre sfârşitul vieţii sale, să schimbe ţara (e vorba de Francisc I) împreună cu alaiul său de prieteni şi ajutoare.
Fără să fi ştiut mai nimic despre Leonardo înainte de cartea asta, cred că Michael White a făcut o treabă excelentă. Ca documentare, el a surprins şi părerile istoricilor şi a şi pus toate informaţiile în context. Orice demers ştiinţific al lui Leonardo este contextualizat în cartea lui White. Afli o mulţime de lucruri foarte interesante atât despre luptele din acea vreme, cât şi despre preocupările din ştiinţă şi artă, şi tocmai din această contextualizare înţelegi că Leonardo da Vinci a fost Omul Renaşterii. Citind cartea asta ţi se stârneşte curiozitatea în legătură cu imensitatea lucrurilor pe care Leonardo le-a cercetat şi chiar dacă este o biografie care atinge mai degrabă latura ştiinţifică a eforturilor lui Leonardo, picturile sale nu lipsesc. Am deja părerea mea legată de cea care l-a inspirat pe Leonardo să picteze Mona Lisa – White menţionează câteva teorii şi rămâne să vă alegeţi una citindu-i cartea.
Dacă ar fi să aleg părerea unui istoric pe care a inserat-o în cartea sa Michael White, v-aş arăta-o pe cea aparţinându-i lui W.C. Dampier, pentru că rezumă într-un fel povestea acestui mare om:
„Performanţa lui, cu adevărat extraordinară, trebuie să fie considerată mică în comparaţie cu amploarea căilor pe care le-a deschis, cu principiile fundamentale pe care le-a enunţat şi perspicacitatea cu care a sesizat adevăratele metode de cercetare în fiecare domeniu de studiu. Leonardo a perceput intuitiv şi a utilizat eficient metoda experimentală corectă cu un secol înainte ca Francis Bacon să filosofeze inadecvat despre ea şi înainte ca Galileo să o pună în practică”.
Michael White, „Leonardo da Vinci. Biografia unui geniu”, Editura Litera, anul publicării: 2019, traducere din limba engleză: Anca Irina Ionescu, nr. pagini: 496
Cartea este disponibilă pe site-ul Editurii Litera, libris.ro şi elefant.ro.
scrie un comentariu