Vine o vreme când orice părinte este nevoit să răspundă la o întrebare fundamentală: „Eu cum m-am născut?”
Iar părintele, când nu se ruşinează şi nu dă din colţ în colţ, spune ceva despre o barză şi are impresia să asta-l va scuti, măcar o vreme, de un răspuns mai detaliat.
Ei, dar sunt şi copii care au o problemă cu barza. Barza le stă în gât. Deşi sunt multe desene animate, inclusiv pe subiectul acesta, cu scenarii care mai de care mai fantastice, lor li se pare că o barză care zboară cu un bebe în cioc e prea ruptă de realitate. Aşa că părintele trebuie să caute o alternativă mai credibilă.
Dar oare cum ar fi să-i spună din start adevărul?
Cartea asta e ca figura la o problemă de geometrie. Aproape că răspunde singură. Ca orice chestie genială, e şi foarte simplă. Adică s-a luat un spermatozoid din cei circa 300 de milioane şi i s-a explicat traseul de la bărbat la femeie. Plus niscaiva umor, că aşa-i stă bine unei cărţi pentru copii, dar şi multe desene drăguţe.
Pişpirel, spermatozoidul ales, nu prea se pricepe la matematică, dar ştie să înoate ca un campion olimpic. Iar calitatea asta îi va fi de ajuns să ajungă la destinaţie. Deşi nu fără peripeţii, pentru că rivali sunt destui (300 de milioane minus 1, adică 10, după cum ar răspunde Pişpirel).
Oare cum va fi copilul? Se va pricepe la matematică? Va şti să înoate?
Nicholas Allan, „Unde-a dispărut Pişpirel?”, Editura Humanitas, 2017, traducere de Adina Cobuz, 32 de pagini
scrie un comentariu