Ciudată carte: după câteva zeci de pagini, mi-a venit s-o abandonez. Mi se părea că nu se întâmpla nimic, dar chiar nimic, şi că din monotonia ei nu avea cum să răsară mare lucru. Dar a răsărit. Mare lucru chiar. Să mă explic.
„Acasă” este o poveste în cadru minimal: trei personaje mari („şi late”) care interacţionează de la început până la sfârşit, fără a face mare lucru. Era limpede că, într-un asemenea context, nici „demarajul” poveştii nu avea cum să fie unul deosebit. Însă farmecul uriaş stă tocmai în lentoarea cu care sunt spuse lucrurile şi în tensiunea care creşte mult odată cu avansarea în această istorie legată, până la urmă, nu neapărat de prezent, ci de înlănţuirea amintirilor şi de unele culpabilităţi nevindecate.
Scriitoare creştină, Marilynne Robinson şi-a fixat privirea în romanul acesta – care a devenit cel de-al doilea al unui ciclu de trei romane cu centrul în localitatea Galaad din Iowa – pe un pastor presbiterian retras şi aproape ţintuit la pat şi pe doi dintre cei opt copii ai săi (are patru fete şi patru băieţi, însă aproape toţi ceilalţi sunt ca şi absenţi din poveste). Cei doi copii se presupune că au grijă de el, pastorul Boughton, iar acţiunea se petrece în anii 50, când discuţia privind discriminarea rasială era intensă în Statele Unite.
Ambii fii care au grijă de pastorul Robert Boughton, Glory şi Jack, au un trecut care contează în poveste. Ambii au lucruri nespuse şi care rămân aşa mult timp, ei având dificultăţi în a-şi mărturisi cât de cât trecutul. Pentru Jack, care îşi revede sora şi tatăl după 20 de ani, reputaţia proastă este „faptul central al existenţei” sale. Se pare că în tinereţe a şi furat, a şi băut şi a şi făcut un copil cu o tânără din localitate, după care a fugit. Faima sa în Galaad nu s-a atenuat cu timpul. Îi este imposibil să-şi găsească de lucru în zonă şi are o mare problemă în a merge duminica la biserică.
De cealaltă parte, Glory are de asemenea un trecut nefericit, măsluit într-o oarecare măsură, pentru a face faţă aşteptărilor tatălui său. De altfel, ambii copii, ajunşi acum maturi, par urmăriţi de principiile religioase rigide, pe care epoca le pune în paralel cu deciziile politice şi cu cele legate de discriminarea rasială. Glory are grijă de Jack în câteva momente cheie şi încearcă să-i salveze imaginea în ochii tatălui, care cu timpul pierde tot mai mult contactul cu lumea, deşi pe pastor continuă să-l urmărească, până la ultima pâlpâire a simţurilor, relaţia nereuşită cu fiul său, la care ţine – poate – cel mai mult, după pilda fiului risipitor. În una dintre cele mai emoţionante secvenţe ale cărţii, pastorul îi spune fiului său:
„Viaţa mea a devenit viaţa ta, ca o lumânare aprinsă de la alta. Nu e un mister? M-am gândit de multe ori la asta. Şi totuşi mereu ai făcut exact opusul a ceea ce aş fi sperat eu. Aşa că am încercat să nu mai sper nimic, decât să nu te pierdem. Aşa că te-am pierdut, bineînţeles. A fost singura speranţă pe care n-am putut s-o las deoparte.”
Un alt personaj important în poveste este tot un pastor, prieten vechi cu Robert Boughton, este vorba de John Ames. Perspectiva sa asupra lui Jack joacă un rol deosebit aici, pentru că îl afectează semnificativ pe cel din urmă. Trecutul contează foarte tare în tot ce se întâmplă în acest roman şi nici un personaj nu se poate rupe de el.
Romanul creşte uluitor cu derularea paginilor, iar ritmul lent de la început devine unul natural, potrivit poveştii, care ar arăta foarte bine pe scena unui teatru, într-un decor sumar. Iar ultimele câteva zeci de pagini sunt pur şi simplu scrise cu măiestrie, iar Marilynne Robinson merită pe deplin să fie citită de cât mai mulţi.
„Acasă” are un sâmbure de tristeţe care solicită concentrare şi detaşare, însă îţi rămâne în minte printr-o intensitate surprinzătoare. Nu este neapărat o poveste cu miez creştin, cât una despre cum vinovăţiile şi neînţelegerile dintr-o familie traversează anii fără ca nimeni să nu li se poată împotrivi.
La final, mi s-a părut uluitor cum a reuşit Marilynne Robinson să strângă atâta tensiune într-un cadru atât de restrâns şi fără să tragă mult în prezent de personajele sale. Este, fără îndoială, una dintre scriitoarele pe care le voi citi în continuare cu plăcere.
Marilynne Robinson, „Acasă”, Editura Litera, 2017, traducere din limba engleză de Irina-Marina Borţoi, 416 pagini
scrie un comentariu