Citind romanul Victoriei Mas mi-au venit în minte cuvintele unei importante actrițe britanice contemporane, Helen Mirren care spunea „Whatever gender you are, be a feminist!” („Indiferent dacă sunteți bărbat sau femeie, fiți feminiști!”). Desigur că, scos din context, îndemnul poate părea exagerat. Fondul său, profund umanist, este acela că femeile trebuie să aibă libertatea de a fi ele însele, cu visurile, idealurile și manifestările lor. Să aibă, cu alte cuvinte, (și) libertatea de a se exprima, conform naturii lor.

Dacă în contemporaneitate acest lucru ni se pare natural, Victoria Mas ne reamintește, în romanul său, că acesta este un drept câștigat, cu greu și cu multe sacrificii, de-a lungul istoriei. Scris într-o notă care mie mi-a evocat naturalismul lui Zola și având ușoare accente didacticiste, „Balul nebunelor” este, dincolo de acestea, o emoționantă pledoarie pentru umanitate.

Plasat în Parisul sfârșitului de secolul al XIX-lea, romanul Victoriei Mas evocă destinele mai multor femei care ajung, din diferite motive, paciente ale spitalului Salpêtrière. Deși, inițial, spitalul fusese pur și simplu o închisoare pentru femeile indezirabile (femei ușoare, fără adăpost sau pur și simplu hoațe), prin anii 1880 se dorea a fi o instituție specializată în tratarea diferitelor neuropatii, sub îndrumarea unor nume nu mai puțin celebre în epocă, respectiv a medicilor Charcot și Babinski.

Cu toate că, declarativ, interesul eminamente medical prevala, pacientele erau, în continuare, „indezirabilele” societății. Fie că manifestau simptome firești generate de abuzurile fizice ori psihice, suferite în copilărie sau adolescență, fie că își permiteau opinii contrare dogmelor vremii sau să practice „spiritismul” (curent care a făcut vâlvă în epocă – să ne amintim doar de marele om de cultură B.P. Hașdeu), femeile incomode, „ciudate”, stigmatizate ajungeau pacientele celebrului spital. În aceste condiții, de dragul  „reabilitării lor”, nicio metodă nu era de neaplicat, chiar și atunci când se solda cu efecte adverse ireversibile: în încercarea de a demonstra rolul sugestiei în tratarea isteriei, tinerei Louise, subiect al unor cursuri publice, i se declanșează, sub influența hipnozei, o hemiplegie laterală.

Ce este, însă, cu adevărat dezumanizant este burlescul „bal al nebunelor”, organizat cu prilejul sărbătorii de Mi-Carême, atunci când toată lumea bună a Parisului se adună la Salpêtrière pentru a se delecta cu reprezentațiile oferite de alienatele spitalului, pentru care acest bal reprezintă doar un prilej de a se simți „normale”, acceptate și, de ce nu, dorite. În realitate, ele sunt doar „creaturi ciudate într-o cușcă din Jardin des Plantes”, „animale exotice” jucând într-un spectacol grotesc:

„Femeile de la Salpêtrière nu mai erau niște ciumate a căror existență trebuia ascunsă, ci obiecte de distracție expuse în plină zi și fără remușcări.

În acest univers sumbru, în care stigma și stereotipurile sunt mai puternice decât oamenii, iar păstrarea intactă a reputației numelui de familie este mai importantă decât păstrarea unei fiice în familie”, conștiințele mai au puterea de a se clătina sub influența visurilor, chiar dacă „visurile sunt periculoase… mai ales când depind de altcineva”. Astfel, Geneviève, intendenta spitalului, pentru care ordinea instituită în cadrul acestuia era un dat, iar menirea ei acolo, nechestionabilă, precum o axiomă, are revelația profundei nedreptăți, pe care, fără să realizeze, o perpetuează și ea. Și, pentru prima dată în istoria spitalului, inimaginabilul se produce: traiectoria unei paciente, internate pe nedrept de familie din cauza convingerilor excentrice, ia o turnură diferită față de cea previzibilă…

De-a lungul istoriei condiția femeii a traversat un salt imens: cel de la situația descrisă în „Balul nebunelor”, când femeia reprezenta (uneori) doar un subiect amorf al unor științe „oculte”, precum psihiatria, până la cel din ziua de azi, când femeia se bucură pe deplin de toate drepturile unei ființe umane. Cu toate acestea, când sintagme precum „persoane cu menstruație” descriu femeia în spiritul „politically corectness”, mi se pare că perspectiva dezumanizării nu a dispărut complet…

Victoria Mas, „Balul nebunelor”, Editura Pandora M, anul publicării: 2020, nr. pagini: 175, traducere: Lucia Vișinescu


Cartea poate fi cumpărată de la:


Fotografie reprezentativă de Zach Vessels pe Unsplash

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here