Volumul unei voci concitate de starea de delabrare la care a ajuns societatea: „Civilizaţii” de Olga Ştefan

După ce Olga Ștefan a publicat Toate ceasurile (Editura Vinea, 2006), Saturn, zeul (Editura Charmides, 2016), Charles Dickens (Editura frACTalia, 2017), în 2020 apare la Editura Paralela 45 un volum manifest: Civilizații. În acesta, eul penalizează ignoranța autorităților, incorectitudinea, inechitatea, egolatria, lipsa resurselor, ineficacitatea sistemului, anomia societății, osândirea la sărăcie, lipsa resurselor, trădarea, abandonul și așa numita civilizație.

Înainte de a intra în tornadele afective pe care Olga Ștefan nu doar le zugrăvește, ci le relevă cititorului printr-o introspecție ce se îndreaptă dinspre efecte spre cauze, este necesar să ne îndreptăm atenția către titlul volumului, căci în el se află chintesența tematică ori cheia înțelegerii textului, care la o primă lectură poate părea ermetic.

Civilizația se referă (conform dex) la „nivelul de dezvoltare materială și spirituală” al unei societăți dintr-o epocă. De asemenea, a fi civilizat presupune „un trai de viață ridicat” și, în aceeași vreme, să fii civilizat cere să ai amenitate, bunăvoință, politețe față de un celălalt. Din câmpul lexical al cuvântului civilizație nu poate lipsi orașul. Astfel, acrimonia elegantă, prezentă încă din titlu, domină întreaga lirică a volumului:

„demnitatea să nu admiți purgatorii, zone tampon./ demnitatea să-ți urăști corpul ca pe aproapele care nu-i pe aproape nicicum”.

Civilizația, azi, e mai degrabă subdezvoltată din punct de vedere material și spiritual, iar bunăvoința față de aproapele a devenit un fel de țel spre care civilizatul încearcă să se îndrepte, dar e un țel greu de atins din cauza bruiajului de toate formele, a nevrozei, a vitezei, a lipsei de timp, a traiului neîndestulător, nemulțumitor la care a ajuns societatea în zilele în care ne aflăm, dar majoritatea celor care compun societatea reușeşte să ascundă toate aceste probleme cu măiestrie:

,,stârvul animalului dinăuntru protejat într-un giulgiu de civilizatul cu cearcăne”.

Pierderea valorilor esențiale umanității împletită cu arghirofilia, lăcomia de bani, și toate aspectele elucubrante ale vieții printre care se află și ineficiența prezentă în poemul sanatorii construite-n pantă (2) „ne-au dat arderile necontrolate; incendiile fotografiate din iahturi/ și lumea noastră a devenit fața/ unui șantier ineficient” duc la exhaustiune, dar și la o însingurare apăsătoare, ce-a devenit cu timpul habituală omului care trăiește în orașele mari:

„din casă te scoate/ singurătatea autohtonului/ care știe pe toată lumea și/ dă cu fiecare/ examene pline de roșu,/ mici violuri emoționale”.

Temperamentul atrabilar, coleric, al discursului induce cititorului o stare de revoltă pe care cultura underground-ului o stârnea, prin valorile pe care le avea la începuturi: sinceritatea, promovarea exprimării libere, dreptatea, corectitudinea, în mod special, ne referim la muzica hip-hop (rap) care descrie fără concesie condițiile de viață dure începând cu 1980. Cel mai  bun exemplu în acest sens este un vers din poemul sanatorii construite-n pantă (3):

„lumea lor a deschis cantine, dar n-a ocolit foamea”.

Vocea clamoroasă, răsunătoare, deznădăjduită: „cea obscură sunt eu. cea de niciunde./ cea ale cărei mâini sunt legate./ cea ale cărei căi sunt legate” a unui eu separat de tu, ceilalți, capătă proporții uriașe transformându-se într-un protestatar: „e mai bine să nu semeni cu nimeni/ sau cei cărora le semeni/ să fie morți”. Eul identifică aspectele comizerative ale lumii în care trăim și pune în discuție câteva: agresivitatea, prieteniile distruse din vanitate sau orgolii, înfrângerile, capitalismul sufocant, greutățile de zi cu zi, dar chestionează și rolul femeilor în societate, însă nu la fel de aprig ca în volumele anterioare.

Concluzia manifestului poate fi sustrasă din poemul coșmar în nota de subsol în care apare sintagma: „sunt aici pentru că nu mai am unde să fiu”. Civilizații este prin excelență volumul unei voci concitate de starea de delabrare la care a ajuns societatea.

Olga Ştefan, „Civilizaţii”, Editura Paralela 45, anul publicării: 2020, nr. pagini: 120

Puteţi cumpăra cartea de la: