libris.ro

Ce înseamnă fericirea pentru ființa umană? Care este, în concepția lui Adler, cea mai importantă alegere pe care trebuie s-o faci în viață? Cartea de față prezintă o perspectivă profundă despre cum să-ți trăiești viața cu mai mult curaj și cum să-ți găsești fericirea de-a lungul acestei călătorii.

La fel ca în Curajul de a nu fi pe placul celorlalți, carte publicată tot la Editura Litera, și aici este vorba de un dialog socratic între un filosof și un tânăr. Tânărul pune la îndoială faptul că și-ar putea îmbunătăți cu adevărat viața doar schimbându-și modul de gândire. Filosoful este de părere că secretul unei vieți fericite și împlinite poate fi regăsit în ideile lui Alfred Adler și explică esența psihologiei adleriene, o psihologie a curajului, prezentând toate etapele mentale necesare pentru a realiza acest lucru și schimbările pe care aceasta le poate aduce modului în care ne trăim viața.


Nr. pagini: 288; colecţia Introspectiv; se livrează începând cu 24 februarie 2020

Cartea este disponibilă la precomandă pe site-ul litera.ro.


Fragment

FILOSOFUL: În această lume, indiferent cât de puternic este cineva, există două lucruri care nu pot fi simțite forțat.

TÂNĂRUL: Care sunt acestea?

FILOSOFUL: „Respectul“ și „iubirea“. De exemplu, să presupunem că persoana din conducerea companiei este un tiran autoritar. Evident că angajații îi vor executa ordinele. Și probabil vor da dovadă de un comportament obedient. Dar aceasta este supunere bazată pe frică, fără o fărâmă de respect. Poate striga: „Respectați‑mă“, dar nimeni nu se va conforma. În sufletul lor, se vor îndepărta tot mai mult de el.

TÂNĂRUL: Da. Cu siguranță asta vor face.

FILOSOFUL: În plus, dacă nu există respect reciproc, atunci nu există nici relații interumane. O astfel de companie este doar un loc unde grupuri de oameni sunt pregătiți să funcționeze ca niște roboți. Pot efectua munci automate, dar nimeni nu poate îndeplini munca unui om.

TÂNĂRUL: În regulă, de ajuns cu discuțiile pe ocolite! În fond, ceea ce spuneți dumneavoastră este că nu sunt respectat de elevii mei și din această cauză nu pot ține clasa sub control?

FILOSOFUL: Dacă există frică, chiar și pentru o scurtă perioadă, este puțin probabil să existe și respect. E normal că nu poți ține acea clasă sub control. Ai stat nepăsător cât timp s‑a dezvoltat acest fenomen, și acum ai trecut la măsuri severe. Folosești forța și frica încercând să‑i faci să te asculte. Poate crezi că, o perioadă, acest lucru va fi eficient. Poate te vei simți ușurat că ei par să te asculte acum. Totuși…

TÂNĂRUL: Nu mă ascultă deloc.

FILOSOFUL: Așa este. Copiii nu‑ți dau ascultare, doar se supun autorității. Nici nu le trece prin gând să te înțeleagă. Doar își astupă urechile, închid ochii și așteaptă să treacă furtuna mâniei tale.

TÂNĂRUL: Haha, ați pus punctul pe i.

FILOSOFUL: Ai intrat în acel ciclu vicios pentru că nu ai reușit să faci primul pas în a‑ți respecta elevii, în a‑i respecta necondiționat.

TÂNĂRUL: Așadar, pentru că nu am făcut acel pas nu mai pot face nimic să ajung la ei?

FILOSOFUL: Nu. Ai strigat într‑o cameră goală până acum. Ei nu te aud.

TÂNĂRUL: În regulă. Bine. Înțeleg. Încă mai sunt foarte multe puncte de combătut, dar accept asta pentru moment. Să presupunem că modul dumneavoastră de abordare este corect, că relațiile se construiesc pe baza respectului. Atunci, cum ne arătăm respectul? Doar nu o să‑mi spuneți să zâmbesc frumos și să spun: „Hei, te respect“, nu?

FILOSOFUL: Respectul nu este ceva care să vină din cuvinte. Și ori de câte ori un adult încearcă să se apropie astfel de copii, aceștia vor detecta imediat minciunile sau interesele. În momentul în care gândesc: „Această persoană minte“, respectul nu mai este posibil.

TÂNĂRUL: Da, da. Din nou ați pus punctul pe i. Dar ce‑mi sugerați să fac? Fiindcă este o contradicție majoră în modul în care vorbiți acum despre respect.

FILOSOFUL: Ah! Despre ce contradicție vorbești?

(…)

FILOSOFUL: Lucrurile nu se vor rezolva de la sine. Probleme vor fi în continuare.

TÂNĂRUL: Atunci, înseamnă că voi fi nevoit totuși să strig la ei, nu? Fiindcă se vor comporta în continuare urât și vor fi o bătaie de cap pentru ceilalți elevi.

FILOSOFUL: Nu, nu trebuie să‑i cerți.

TÂNĂRUL: Atunci spuneți că ar trebui să‑i las să facă prostii chiar sub nasul meu, fără să reacționez? Dar este la fel cum ați spune că un hoț nu ar trebui prins și pedepsit, nu? Oare Adler ar accepta o astfel de nelegiuire?

FILOSOFUL: Obiectivul lui Adler nu este unul care să ignore legile sau regulile. Adică, atâta vreme cât aceste reguli sunt create printr‑un proces democratic. Este un punct foarte important, atât pentru societate ca întreg, cât și pentru conducerea unei clase.

TÂNĂRUL: Un proces democratic?

FILOSOFUL: Da. Gândește‑te la clasa ta ca și când ar fi o națiune democratică.

TÂNĂRUL: Ce vreți să spuneți?

FILOSOFUL: Suveranitatea unei națiuni democratice stă în oamenii ei, nu? Acesta este principiul „suveranității naționale“, unde „puterea suverană se află în mâinile oamenilor“.

Oamenii, care sunt suverani, stabilesc tot felul de reguli bazate pe acordul reciproc, iar acele reguli se aplică în mod egal tuturor cetățenilor. Acesta este motivul pentru care ei respectă regulile. În loc să se supună lor pur și simplu, le respectă considerându‑le „regulile noastre“.

În schimb, ce se întâmplă când regulile sunt stabilite după chibzuința unei singure persoane, mai degrabă decât pe baza acordului cetățenilor, și când, mai mult, acele legi sunt aplicate inegal?

TÂNĂRUL: Puteți fi sigur că oamenii nu vor tăcea în privința lor.

FILOSOFUL: În acest caz, pentru a suprima o revoltă, conducătorul nu va avea de ales decât să exercite puteri tangibile și intangibile. Acest lucru nu privește doar națiunea, ci și corporațiile ori familiile. O organizație în care cineva își folosește puterea pentru a suprima se bazează pe iraționalitate.

TÂNĂRUL: Hmm, înțeleg.


Cartea este disponibilă la precomandă pe site-ul litera.ro.

libris.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here