„Zilele lui MM” de Sebastian Lăzăroiu este publicat de Editura Polirom în Colecţia „Ego. Proză”.
Jane, soția lui Marlon Mont, un fost corector de scenarii de film, a fost diagnosticată cu Alzheimer la doar 45 de ani. Din acest moment, Marlon renunță la slujbă și se dedică aproape în totalitate îngrijirii ei, neștiind ce imensă provocare îl așteaptă. Primește sprijin financiar de la sora acesteia, Miriam, o femeie bogată și mereu suspicioasă, iar Rachel, asistentă, îl ajută în chestiunile mai delicate, dar și la supravegherea bolnavei. Ca să-și mai răscumpere din păcate (și sînt destule, unele mai grave decît altele), Marlon se deghizează și cerșește (la început o dată, apoi de două ori pe săptămînă), iar banii pe care-i strînge îi trimite unei asociații pentru copii orfani. În același timp, vrînd să-și facă viața un pic mai suportabilă, are și o amantă, o femeie mult mai tînără decît el, căsătorită la rîndul ei, cu care se vede în fiecare miercuri. Urmărind toate fețele vieții protagonistului, Zilele lui MM reprezintă o cronică detaliată a deteriorării lui Jane și a modului în care cei doi soți încearcă să facă față situației, fiecare în felul lui.
Fragment
F4:
Miercuri, 6 mai
Buricul ei încă mai zbârnâie ca un diapazon, iar camera 302 se umple de dragostea verii. Audrey, cu faţa la cearşaf, cuprinsă de remuşcări. Bâiguie: „Sunt aşa pentru că tu te simţi vinovat. Îţi atârnă sufletul ca o burtă“. Sufletul meu o îngână insolent, dar îi dă dreptate. Am o greutate. Am decis să mă strivesc înainte să mă tragă povara cu totul în abis. Vreau biciul, umilinţa, dispreţul, pedeapsa şi, din acest purgatoriu, să ofer copiilor un beneficiu curat.
O dată pe săptămână voi pune pe mine straiele durerii şi-ale înjosirii. Am să fiu o libarcă hrănită din resturi şi mizerie, o epavă împinsă de smântâna valurilor către un ţărm, am să fiu un om adevărat. O nebunie? Jane avea o vorbă: Marlon e capabil să sufere şi mai mult doar ca să nu sufere prea puţin.
Joi, 28 mai
Nu-i simplu să fii om adevărat. Unul, John, m-a luat la trei păzeşte: „Cară-te! Ăsta-i locul nostru!“. Mă împinge. Un pic şchiop, dar braţe puternice şi-un cârlig scormonitor de gunoaie. O lume nouă pentru mine. E luptă şi-aici şi nu-i milă. Mila-i doar o prefăcătorie a supravieţuitorilor. Deghizarea mea, de operetă! Cerşetor te naşti sau devii, dar nu dintr-o sclifoseală autopunitivă cu program scurt. Am făcut doar 30 de dolari, şi ăştia cu greu. Am tot schimbat locul, m-au tot alungat „ai mei“, dar şi cei cărora le puţeam prea tare. Poliţiştii sunt vigilenţi, lucrătorii sociali împing turmele seara spre adăpost. Am căpătat nişte bonuri la o cantină de pe Ulm. Am avut şi-o bucurie. L-am cunoscut pe Jules. Orb. Mi-a pipăit genunchii, m-a pus să mă aplec şi mi-a atins sprâncenele. „O, ce durere!“, zicea el. „Dar eşti frumos…“ Se înveleşte noaptea cu nişte cartoane mari pe care scrie „Sony“. Zice că n-ar trebui să cerşesc, îmi „vede“ viitorul pe chip. Mă-ntreb cum? Parcă-mi aude nedumerirea: „Ochii mei înghit lumea ca noaptea vârful de scânteie“. Ajung acasă la Jane şi mă simt diferit. O găsesc frumoasă, cu năsucul în copertele unei cărţi. De câteva ore numai asta face, şopteşte Rachel îngrijorată. Mângâie literele, le îmblânzeşte, parcă-i un animal nou şi trebuie să-l dea pe brazdă. Gizmo-i toarce gelos la picioare. Când apar, ridică ochii o clipă şi-apoi îşi continuă ritualul magic, dar îmi zice în treacăt: „Marlon, noi suntem făcuţi să ne iubim şi după ce nu ne mai iubim“.
Duminică, 1 iunie
M-a sunat Jerry Bernstein. E compătimitor, dar mă vrea în câmpul muncii. Are un vraf de „gunoaie“ (e vorba lui pentru scenarii de film) şi vrea să mi-l paseze: „Treci prin ele, vezi ce-i pe-acolo, faci un ban“. Îmi vine să-i zic: „Ce ştii tu despre gunoaie, Jerry?“.
Îl refuz politicos. Îi amintesc că am renunţat definitiv. Mai pălăvrăgim despre premiile NYISA, despre nemernicii de la StoryPros, mă întreabă de Jane, cum îi merge. Îi răspund în doi peri: „Hei, Jerry, să vezi aici scenariu şi mai ales ce corecţii am de făcut…“.
Luni, 30 iunie
Cu Audrey lucrurile merg mai bine. Asta pentru că îmi simt sufletul mai uşor. Poate c-avea dreptate, vinovăţia mea e contagioasă. 300 de dolari în patru săptămâni de milogeală. I-am trimis azi pe toţi în contul Asociaţiei pentru Copiii din Cămine. Se zice c-ar fi mai bine de jumătate de milion de orfani. Şi poate asta nu-i nimic, că mă simt mai uşor, dar am intrat pe un culoar îngust şi întunecat şi la capăt mi s-a ivit o lume neştiută, adăpostind nişte prieteni straşnici.
Joi, 3 iulie
Cum miercurea e zi de Audrey şi 302, joia petrec câteva ore cu Jules, John şi Samson în apropiere de Ridge. Avem câteva locuri pe care le împărţim. E Seven Eleven, e Biserica St. John, sunt podul 34 şi cinema Bow Tie. Iată un titlu bunişor pentru presă: „Corector de scenarii cerşeşte în faţă la Bow Tie“. E o coadă frumoasă şi colorată la bilete – copii, părinţi, amorezi, lupi singuratici, cinefili acriţi, obsedaţi sexuali şi poate şi un criminal în serie. Sunt atât de insignifiant la picioarele lor, încât aş putea să-mi iau zborul. Un grup de motociclişti rulează încet pe lângă trotuar. O flegmă unsuroasă aterizează chiar pe mâna mea. O monedă mă loveşte drept în frunte. Şterg scuipatul fără grabă, pun moneda în căciulă. Secreţiile altora sunt sacre. Jules mi-a cedat jumătate din jumătatea de burger cules dintr-un coş. La început făceam mofturi şi voiam să par sătul; silă, jenă, izmeneală. În lumea celor mai năpăstuiţi însă, e un gest rar şi tainic, precum euharistia. Dar ce ipocrit eşti, Marlon!… Năpăstuitul amant târziu care-şi răscumpără partida de sex cu iubita îndurerată! Cerşesc joia ca să mă eliberez miercurea în pat? Karl Marx la băi de nămol.
Sebastian Lăzăroiu s-a născut la 20 martie 1970, în Comănești, județul Bacău. Este de profesie sociolog, autor de studii naționale și internaționale de sociologie și antropologie, publicate în reviste și cărți de specialitate. În plus, a scris articole pe teme de analiză politică pentru diverse periodice din România. De același autor, la Editura Polirom au mai apărut romanele Balena Albastră (2017) și Omatidii. Șarada unui hacker (2018).
- Marian Coman, despre debutul său: „M-a luat prin surprindere” (ancheta citestema.ro – 21) - 6 iunie 2023
- „Nu numai ăla tremura, și eu tremuram, toată lumea tremura” – fragment din „Miere neagră” de Dan Pleşa - 5 iunie 2023
- Mihai Radu, despre debutul său: „Am debutat ca să încep, să pun primul pas” (ancheta citestema.ro – 20) - 5 iunie 2023
