„Am fost dintotdeauna un om singur. Nu este ceva de laudă, nici vreun motiv de întristare. Pur şi simplu aşa sunt eu. Foarte rar am căutat compania altora, iar atunci când am făcut-o, deseori mi-am dorit să mă întorc la liniştea pe care mi-o oferea singurătatea şi, de la un anumit moment, scrisul. Vezi tu, dragă cititorule, eu nu am avut niciodată un mecanism de apărare prea bine pus la punct şi poate că scrisul a apărut în momentul în care am simţit cu adevărat că nu mai rezist, că sunt pe cale să mă prăbuşesc. Scrisul era acolo, în mine, aşteptând să iasă în lume. Despre asta am vorbit în Diavoli fragili, despre felul în care se naşte scrisul, despre felul în care viaţa şi literatura se împletesc. Am mai vorbit şi despre caracterul demonic al scrisului, un rău subtil, ca o ceaţă în noapte.

Avem o figură centrală, acest scriitor – Filip Romain, o prezenţă vagă la început, a cărui imagine se va contura însă încetul cu încetul. Mai întâi printr-un interviu, apoi prin diverse poveşti, aparent fără vreo legătură între ele: un bărbat urmărit de o copilărie teribilă, o mamă care îşi caută copilul mort, un tânăr scriitor ratat, obsedat de imaginea obscură a tatălui, diverse persoane care vorbesc despre un scriitor misterios şi aşa mai departe. 

Toate aceste poveşti, spuse în stiluri diferite, fie orbitează în jurul lui, fie îl ating în mod direct pe Filip Romain. Scriitorul. Singur pe drumul său, aşa cum sunt, poate, toţi scriitorii, chinuit de dorinţa de a se apropia cât mai mult de acel ceva probabil imposibil de atins.

Eu nu am multe teme, multe lucruri despre care să îmi doresc cu adevărat să vorbesc, nici nu cred în scriitorii care pot flecări despre orice subiect, iar acele câteva teme se nasc din acel ceva, care se află atât la sfârşitul, cât şi la începutul drumului. Acel ceva este drumul, de fapt.

Am scris Diavoli fragili tocmai din dorinţa de a vorbi despre acel ceva, de a descoperi o cale spre acel ceva. Este datoria mea, o simt uneori în mod visceral, să mă afund cât de mult pot în mine, să călătoresc cât de departe, să mă apropii cât de mult de acel ceva care reprezintă esenţa, adevăratul eu. Şi atunci poate că scrisul îşi va îndeplini scopul şi va pleca, iar eu îmi voi afla liniştea.” – Radu Găvan

Radu Găvan s-a născut pe 29 decembrie 1978, la Bucureşti. La terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Construcţii din Bucureşti, pe care o abandonează însă în 2003, angajându-se ca agent imobiliar pentru a se putea întreţine. După doi ani dificili, care îi inspiră ulterior scrierea romanului Exorcizat, primeşte oferta de a lucra la agenţia de turism unde activează şi în prezent. A publicat povestiri și articole în Revista de Suspans, Bookhub, Revista de Cultură Familia, Cooltura Mall și BookMag. Exorcizat, romanul său de debut, a fost publicat în 2014 la editura Herg Benet. În 2015 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, „Mircea Ciobanu“. A fost nominalizat la Festival du premier roman de Chambéry 2016, Premiile Accente și RomCon 2015 pentru cel mai bun roman de debut. În 2016 a primit Premiul I la Festivalul Alexandru Macedonski pentru cel de-al doilea său roman, Neverland (Herg Benet). Cel mai recent roman, Diavoli fragili, a fost publicat în 2017 la Pandora M (Grupul Editorial Trei). A publicat online două colecții de povestiri – Demonul și ploaia și Amurgul unui scriitor. În 2018, Neverland a fost tradus în limba germană. Locuieşte în Bucureşti, este căsătorit și are un băieţel.